Despre cum a venit pe lume sora mea mai mica

Eu, cand eram mai mica, nu eram la fel de inteligenta ca atunci cand m-am facut mai mare si de aceea, uneori imi doream fel si fel de lucruri inutile. De exemplu, la un moment dat mi-am dorit o masina rosie, cu pedale, astfel incat s-o pot conduce eu. Bineineles ca nu am reusit s-o conduc pentru ca nu ajungeam la pedale iar cand cred ca as fi putut ajunge la pedale, masina mi se parea deja neinteresanta. Altadata mi-am dorit un pui galben de gaina, viu, cu care sa dorm in pat. Probabil ca am ucis bietul pui in somn, cand m-am intors de pe o parte pe alta. Mi s-a spus ca puiul a zburat  pe geam dar evident ca nu am crezut asta. Nu prea credeam ce spuneau adultii. Mereu eram sceptica. Cum era si cu Mos Craciun care, fir-ar sa fie, venea imediat ce adormeam eu, chiar daca uneori ramaneam treaza pana spre dimineata! Pana la urma a trebuit sa ma prefac ca dorm si adevarul a iesit la iveala. Nu le-am spus parintilor mei ca stiu. I-am mai lasat sa se creada Mos Craciun cativa ani...Dar asta este ala poveste! Sa revenim la existenta sora-mii...

M-am trezit eu intr-o buna zi ca vreau o sora mai mica. Atentie! Nu frate, ci sora neaparat! Si nu mare, ci mica! Eu eram foarte clara in dorinte. Masina rosie cu pedale, pui galben de gaina, viu, sora mica...sa nu existe erori.

Maica-mea mi-a zis sa ies in fiecare zi pe balcon sa ma rog de barza sa-mi aduca sora. Am stat ca fraiera pe balcon strigandu-mi dorinta catre barza, desi mi se parea cam ciudat ca nu vedeam nici o barza. Si asa mi-am petrecut eu cateva luni din copilarie, pe balcon, rugandu-ma de o barza invizibila, pana cand s-a intamplat minunea. Am fost anuntata ca barza m-a ascultat si am o sora mai mica. Bine, bine, am zis, dar unde este sora? Maica-mea mi-a spus  ca este la ea in burta. Evident ca n-am inteles ce o dam atata pe dupa visin cu sora asta? Eu am cerut-o sau mama? Cine a stat pe balcon atata amar de vreme, vorbind cu berze nevazute? Eu sau mama? De ce este sora mai mica la ea in burta si nu este la mine in camera, pe covor? Intrebari fara raspuns...A trecut vremea..nu stiam exact cata, nu prea ma pricepeam la timp pe atunci. Eu tot insistam sa fie sora ca daca este frate eu il arunc de la balcon, sa ne intelegem! Cred ca o cam treceau emotiile pe maica-mea, eu fiind foarte hotarata din fire.

O tot intrebam de ce nu scoate sora din burta mai repede, sa mi-o dea sa ma joc cu ea. Ea imi spunea ca nu poate sa faca asta, trebuie sa mearga la doctor sa ii taie burta pentru a scoate sora de acolo. Dar acum doctorul este ocupat si nu avea timp de asta decat peste cateva luni. Nu mai intelegeam nimic. Daca stiam ca dureaza atat de mult pana sa primesc o sora mica, as fi cerut naiba un catel. Sau o bicicleta. Oricum,  deja lcrurile se complicau. Spital, doctor, cutit, taiere...si pentru ce? Pentru ca barza n-a fost in stare sa puna sora la mine in camera si a pus-o la mama in burta? Atatea probleme din cauza unei berze proaste.

Apoi au inceput cosmarurile. Visam ca se duce maica-mea la spital, vine dctorul, ii taie burta si apoi spune: nu este nici o sora mica in burta, este doar mancare! Ma trezeam plangand, si intrebam printre sughituri: sigur ai sora in burta? sigur n-ai mancare? Chinuite nopti...

Si in sfarsit,  dupa aceasta asteptare indelungata, a aparut pe lume vietatea numita sora. Ati crede ca s-a nascut dupa noua luni. Dar nu! Ulterior am aflat ca nu s-a nascut la termen ci dupa termen! S-a gandit sa vina pe lume dupa noua luni si doua saptamani. In ciuda mea, probabil. Iar eu am asteptat-o cu nerabdare pentru ca vroiam sa ma joc cu ea, s-o iau pe afara si s-o arat la fetele cu care ma jucam in fata blocului. Cand ce sa vezi? Nu am avut voie sa ma apropii de ea! Acum doarme, acum mananca, acum face caca, acum face pisu. Si tot asa, toata ziua, alterna aceste activitati, atat de neinteresante.  Facuram treaba! Atata chin, pentru ce?

Mi-a devenit foarte antipatica. Nu am gasit-o niciodata singura, ca s-o arunc de la balcon, desi am fost foarte atenta. Mereu era cineva pe langa ea. Iar dupa vreo cateva luni n-as mai fi putut s-o ridic pentru ca deja avea greutatea mea. A recuperat vietatea! La 6 luni cantarea cat mine  la 4 ani! Imensa! Si ciudata! Plangea cand iti era lumea mai draga si manca tot ce prindea. A mancat si o cutie de televizor. Bine, nu pe toata o data. A durat cateva saptamani, cred. Sau luni. Nu prea ma pricepeam la timp pe atunci.