Îmi place să stau lângă o apă, s-o privesc, s-o ascult cum curge. Gândurile îmi devin mai clare, mai blânde și parcă mai puțin grăbite. Este o iubire ciudată, iubirea asta a mea pentru apă, pentru că nu știu să înot și îmi este atât de frică de apă, că nu pot traversa nici un pod fără să tremur de spaimă. Și de fapt, cred că este mai mult decât iubire, este dependență. Am nevoie să stau lângă o apă, așa cum am nevoie să îmi încep ziua cu o cafea cu lapte sau așa cum am nevoie să mănânc o prăjitură când viața este un pic amară.
Un moment de liniște în apele calde ale Mării Egee.
No comments:
Post a Comment