Eu, dacă nu scriu pe blog înseamnă ori că sunt bolnavă, ori că mi-e lene,
ori că fac vreo aroganţă care mă ţine ocupată fizic şi psihic. Sau altceva. De
exemplu, în ultimul timp nu am mai scris pe blog pentru că două săptămâni a
fost soră-mea în vizită, apoi încă două săptămâni mi-am revenit după vizita ei.
Sora mea mai mică a avut două săptămâni pline la Craiova : a dormit, s-a
tuns, a mâncat, s-a dus pe la doctori, care, ca de obicei nu i-au găsit nimic aşa
că începuse serios să se gândească să îşi facă un full body scan, după care am
început eu să bănuiesc că am cel puţin o tumoare pe creier şi atunci toată
atenţia ei s-a concentrat asupra mea, imediat după ce i-a trecut invidia că
s-ar putea să fac o boală fatală înaintea ei. Tocmai o rugam frumos, dacă o fi să mor, să-l cheme pe Seinfeld să întreţină gloata cu nişte poante, să mă duc cum am trăit, adică râzând, când a decretat solemn că ea nu
mai pleacă niciunde şi rămâne acasă să aibă grijă de mine, fie ce-o fi. Atunci mi-a trecut
potenţiala tumoare la fel cum apăruse, adică brusc. Că eu, bolnavă, nebolnavă,
am nevoie de intimitatea mea şi de linişte. Ceea ce cu sora mea mai mică e
imposibil să ai, adică la linişte mă refer, că vorbeşte mai mult ca mine, ceea
ce o mare, mare realizare şi mai priveşte şi la televizor ceea ce creierii mei
nu mai suportă de multă vreme, mai ales dacă televizorul pornit nu e pe mute.
Ce peripeţii a avut sora mea mai mică, poate vă întrebaţi. Păi, cum mergea ea aşa pe un trotuar, a dat cu
capul într-un indicator, pe care nu l-a văzut. Dar asta parcă v-am mai spus. Da,
sigur v-am mai spus. În plus, a avut nenumărate aventuri cu telecomanda, pe
care n-o găsea niciodată, aşa că televizorul rămânea ore în şir pe emisiuni cu
mame care se schimbă între ele, soacre care îşi caută gineri sau nurori,
telenovele mexicane, coreene sau indiene şi mai ştiu eu ce alte atrocităţi. Sau,
şi mai rău, rămânea cu orele pe programele de ştiri, prilej cu care am băgat de seamă că nu mai există ştiri ci tocşouri în care urlă toată lumea la
toată lumea, de zici că s-au relocat spitalele de nebuni în platourile de
filmare.
În rest, soră-mea s-a gândit. Când se gândeşte, soră-mea se opreşte din
orice activitate şi rămâne prosternată, cu ochii în gol. Eu, na, ca orice soră mai
mare, pe de o parte mă îngrijorez, pe de altă parte mă gândesc că
experimentează atacul cerebral mult aşteptat, aşa că întreb timid, să nu
deranjez: “Ce faci, fată?” şi ea zice: “Nimic, mă gândesc.” Dar într-o zi m-a
scos din ale mele, cât sunt eu de zen şi de feng shui. Pe la 10 seara aşa, ora
la care eu de regulă mă bag în pat cu ochii în laptop, uitându-mă la “According
cu Jim”, că pe serialul ăsta adorm eu cel mai bine, pe ăsta şi pe „Reba”,
mai exact, o aud pe soră-mea de la capătul celălalt al patului unde era
claustrată (a dormit în patul meu, dar la picioarele mele, că doarme urât fata
asta, ceva de speriat):
- Fată,
îmi dai şi mie laptopul să mă uit la
Gothika , te rog frumos? (e politicoasă ea, asa, de fel).
- Fată,
ţi-am luat Gothika acum o săptămână. Şi stai acasă singură, doar tu şi laptopul
toată ziua, cât sunt eu dusă cu sorcova.
- N-am
avut timp, fată, că am fost pe la doctori.
- Ok,
dar azi n-ai fost niciunde. Ce ai făcut toată ziua?
- M-am
gândit dacă să mă duc la
Bucureşti cu trenul sau cu microbuzul. A fost complicat. Dacă
nu m-aş fi gândit bine de tot, aş fi riscat să pierd mâine avionul.
Şi nu i-am dat laptopul. Totul până la somnul meu, mă înţelegeţi. I-am
explicat că au şi la Londra
invenţia asta nemaipomenită, numită internet, cu ajutorul căreia poţi descărca
filme de pe torente. Şi nu a pierdut avionul, deci înseamnă că s-a gândit bine.
Mult şi bine, ca să zic aşa.
În rest, am mai făcut treburi de fetiţe, adică circuitul hainelor în
natură, gen ia tu asta că mie nu îmi mai place, vai dar ce drăguţă e asta, nu mi-o
dai mie, vai dar de când caut aşa ceva şi nu găsesc etc. iar eu, personal, am
făcut treişpe cafele în paişpe zile. Pentru ea. Că imediat ce mă ridicam din
pat, începea să mormăie: "cafeaaaaa". Dacă mă făceam că n-aud, începea să îmi
trimită mesaje pe toate platformele media, aproape simultan. Nu ştiu dacă ştiţi
cum e să vă sune toate ringtonurile în acelaşi timp: whatsapp, sms, facebook,
viber, skype. E naşpa, vă spun eu. Mai ales dacă sună la la prima oră când nu
ai apucat încă să treci peste faza în care îţi înjuri locul de muncă din cauza
căruia nu poţi tu să dormi până la 10. Fază peste care eu trec abia după ce mănânc
de prânz, ca să fiu sinceră. Aaaa, şi într-o dimineaţă, am uitat să-i îndulcesc
surorii cafeaua. Şi cum mergeam eu agale pe stradă, primesc mesaje pe toate
platformele media. A doua oară în dimineaţa aia. Cică: ”N-are zahăr.”
Şi cam asta fu cu sora. Sper că vă placu. Ei nu o să-i placă şi o să ma pună să şterg. Eu nu o să şterg şi ea n-o să mai vorbească niciodată cu mine. Că aşa face de câte ori scriu despre ea.
15 comments:
Cand eram mic imi convenea ca eram singur la parinti. Acum mi-as dori sa am un frate sau o sora.
M-a amuzat postarea ta. Sora tot sora ii si cred/presupun ca bucuria de a o revedea depaseste orice tulburare a propriului tau zen.
Si apropo, la Londra, desi s-a inventat nebunia aia de internet, foarte putine companii care ofera serviciile astea permin si accesarea siteurilor de torente. Cu alte cuvinte, cand intri pe un site de torente te intampina un mesaj frumos si binevoitor de genul "Ne pare rau, dar pentru protejarea drepturilor de autor, accesarea acestui site este limitata", tocmai cand ti-e lumea mai draga. Si daca totusi te lasa sa intri poti primi avertismente cu daca nu incetezi cu descarcarea ilegala a lucrarilor protejade prin legea drepturilor de autor risti sa te cheme in justitie. Si uite asa cu englezii astia zgarciti.
Numai bine!
Chiar ma intrebam pe unde ai disparut
Ar fi misto sa vina si replica ei la articolul asta :D
Si eu m-as fi putut lipsi de ea linistita cand eram mica. De fapt, chiar am vrut s-o arunc la gunoi cand era bebe. Cand imi zicea maica-mea sa-i dau lapte, il beam eu etc. A avut zile, zau asa. Ma mir ca mai e in viata:))) Apoi am descoperit ca e buna de luat la misto. Si acum e buna de luat la misto. Mai ales ca nu se supara. Eu fac misto de ea, ea face misto de mine etc.
Sora mea e un nesecat izvor de inspiratie pentru mine:)))) Cica si-a luat Gothika dar cred ca inca nu l-a vazut. Pun paru!:)) L-am vazut eu intre timp ca ma plictiseam intr-o seara, si daca vrea i-l povestesc. Aaaaa si cica am uitat sa povestesc ceva, asa ca trebuie sa ma apuc sa scriu partea a doua, ce sa fac:))))
La reveneala, soro, la reveneala:)))
Ah, ce mi-ar placea! Dar nu vrea sa scrie, nu vrea si gata! :))
Chiar aseara vorbea Mihai cu un prieten care sta langa Londra si ii spunea ca e mult mai greu cu filmele, ca e de preferat sa le platesti sau sa mergi la cinema.
Mult mi-ar fi placut sa am si eu o asemenea relatie cu sora mea. :((
Imi pare rau ca nu ai o relatie buna cu sora ta:(
:)) Eii la mine e invers.. cand vine soramea la mine, nu ca ar fi foarte departe, eu la Motru ea la Severin... se trezeste inaintea tuturor si ne face cafeaua.. Draguta, nu alta...
Dar la noi e alta problema: prima ora de stat impreuna dupa ce nu ne-am vazue ceva vreme sunt toate bune si frumoase.. apoi incep ciondanelile dintre surori.. asa pe nimicuri...
Asta o enerveaza pe mama, pe sotul meu, pe cumnatamiu :)) dar in cateva clipe suntem cele mai bune surori la loc :D
se pare ca universul unui om care locuieste singur este dat peste cap, indiferent cat de apropiat este cel care da totul peste cap
Pai cum sa nu te ciondanesti cu sora? Asta e rolul unei surori pe lume, sa te ciondanesti cu ea pentru nimicuri. Sora e singura fiinta din univers cu care nu trebuie sa fii politically correct, ca ei ii trece supararea repede ca deh, asta e:)))
universul meu este mereu dat peste cap, chiar si cand sunt singura:)))
Post a Comment