Eu, sâmbătă,
am încercat să mă trezesc devreme, dar n-am putut aşa că m-am trezit mai
târziu, mi-am băut cafeaua şi am purces spre capitala ţării, care nu-i departe,
doar la 210 km
de cale ferată, dar CFR-ul e dat naibilui și e pus pe bătut recorduri aşa că am ajuns acolo după vreo patru
ore. În tren nu mi s-a întâmplat nimic senzaţional că am citit. Vecinul de
vizavi citea o carte cu bancuri şi să mor dacă a zâmbit vreodată. Eu am zâmbit
mai mult şi citeam Virginia Woolf. Bine, eu zâmbeam de ce îmi aduceam aminte, nu
de scriitura Virginiei, dar aşa, ca fază.
Cum am ajuns în
capitală, direct la Antipa
m-am dus, să văd The Human Body. Nu a fost nimeni impresionat de legitimaţia
mea de la Muzeul Olteniei ,
pe care eu am prezentat-o cu maximă emfază, de ai fi zis că-s luată în spaţiu la
The British Museum, şi alta nu. Aşa că am
plătit intrarea, ce să fac? Dar a făcut toţi banii.
Mie de mică mi-a
plăcut să învăţ despre ce are omul în el. Când am făcut operaţie de apendicită,
la 13 ani, l-am rugat pe doctor să îmi facă anestezie locală, să văd şi eu
ce-mi face. A zis că da, da şi m-am trezit peste trei ore. Vroiam sarmale şi
eram supărată că o să pierd ultimul episod din Dallas, cu internarea mea în
spital. În fine…
Mi-a plăcut
expoziţia. “Cadavrele” alea mult hulite sunt foarte mişto, li se văd genele,
sprâncenele şi chiar şi părul din fund. Habar nu aveam că, deși nici nu-l simt, ficatul nostru este
atât de mare, în timp ce ovarele alea cât nişte căcăreze îmi
provoacă uneori nişte dureri atât de atroce, că îmi vine să îmi bag mâinile în
burtă şi să mi le scot aşa, pe viu. Am aflat că după vârsta de 40 de ani
începem să pierdem din înălţime cam 3.81 cm pe an. Deci la 50 de ani voi fi
Degeţica, ca să stiţi. E ok. Eu sunt mişto oricum. Şi cică oamenii cu IQ-ul mai
dezvoltat, visează mai mult decât restul. Acum îmi explic visele mele colorate
şi science-fiction. Le am de deşteaptă ce sunt.
Nu este nimic
traumatizant la această expoziţie. Am urmărit reacţia copiilor şi erau toţi
fascinaţi. Le arătau părinţilor ce oase şi muşchi au învăţat ei la şcoală. Este
o expoziţie spectaculoasă şi educativă. În ce îi priveşte pe răzvrătiţii ăia de
afară care strâng semnături pentru închiderea expoziţiei, cred că sunt plătiţi
de BOR. Păi dacă sunt moartă, ce mai contează că putrezesc în pământ sau că
devin material educativ? Sincer, eu prefer varianta a doua. Ca perspectivă, mi-ar plăcea mai mult
să se uite oamenii la mine, decât să mă mănânce viermii.
După ce am
terminat cu The Human Body, am căscat gura la expoziţia permanentă a muzeului. Aici am avut acces gratuit, graţie şi datorită job-ului meu plictisitor
de la Muzeul Olteniei. Nu ştiu cât am economisit, că nu ştiu cât e
intrarea în mod normal, dar mor după gratuităţi, orice fel de gratuităţi.
This is how I roll |
Ideea e că după
ce m-am plimbat atâtea ore printre fiinţe împăiate, îmbălsămate, jupuite,
secţionate, mi-am dat seama că viaţa este scurtă şi prin urmare am plecat să beau o bere în
Centrul Vechi, cu nişte bloggeri mişto. Când am primit prima bere, am sărit de
fund în sus că eu nu beau domne bere cu 0% alcool. Mi-au spus comesenii să beau
liniştită, că are 7% alcool. Şi aşa am făcut şi bine am făcut că praf m-am
făcut. Dar asta mai spre sfârşit. La început am făcut cunoştinţă cu Chinezu,
care e un om mişto de tot, plin de viaţă şi de idei, apoi i-am cunoscut după cum urmează: pe Ianculescu Himself,
care este un gentleman desăvârşit şi când i-am spus că aş vrea să ajung la budă
fără să se vadă că am mersul mai clătinat, că nu ştiu pe unde s-o iau şi cum să mă întorc, m-a însoţit
galant, ca pe o lady in distress ce eram, pe Andreea care m-a dus şi ea la budă
şi dacă aş fi ştiut ce înaltă e, nu cred că mă mai duceam (eu sunt cam cât
picioarele ei, aşa), pe Haotik, care doamne, cât vorbeşte, a trebuit să-i zică
să mai tacă, pentru că n-aveam loc de el şi asta nu mi se întâmplă des, pe
Roxana care este frumoasă de tot, parcă e o păpuşică de porţelan şi pe Manafu
despre care am reţinut doar că are simţul umorului şi gropiţe, că am conversat
cu el pe la a treia bere, care mi-a fost şi aproape fatală. Au mai fost și alții dar nu i-am întrebat de vorbă, că eu sunt mai timidă din fire, mă știți doar.
Mai rămăsesem doar eu cu Roxana la berea cu băieţii, când a
venit să mă recupereze prietenul Bogdan, că eu nu mai ştiam nici să ies din cârciumă,
darămite să şi ajung în Drumul Taberei. La Craiova nici atât. Şi cică am făcut spectacol şi pe stradă
şi în taxi, şi mai ales în taxi, că mi s-a părut mie că taximetristul seamănă
cu un indian şi l-am botezat Raj şi l-am întrebat dacă e din Punjab şi am vrut
să-i dau şi-o bere cică. De ce știu eu cuvinte precum Punjab atunci când sunt băută, nu pot să-mi explic.
Mi-a dat Bogdan
să mănânc şi zice el că n-am mâncat ci am înfulecat şi acum îi pare rău că nu
m-a filmat. Şi mie. A doua zi m-am trezit foarte bine, mare noroc am că după ce
beau mai mult decât e cazul nu sunt mahmură a doua zi. Am ieşit la o cafea cu
Bogdan, o ultimă cafea în capitală până data viitoare, prilej cu care am aflat
cum poţi să rămâi cu cicatrice la deget în urma unui concurs de scuipat. Dar
asta e altă poveste.
37 comments:
Da' ce uichend anost ai avut! :))))
Da fata, cadavre si bere:)))
:)) lasand la o parte cadavrele... pe care eu nu vreau sa le vad... am asa o chestie legata de asta :D interesanta intalnirea ta cu bloggerii :)
Eh ce veste mi-a dat - am IQ imens, nu mare, la cat visez eu - toata noaptea si chiar si ziua. Ms ca mi-ai zis, acum o sa le zic si la altii sa nu se puna cu IQ-ul meu MARE.:))
Partea buna cu weekendul la Bucuresti e ca nu te-ai plictisit.
adica ai fost sa vezi cadavrele fara sa intrebi si tu daca mai are chef careva sa se culturalizeze la o bere? Rusinica :P
deci se pare ca te'ai distrat si ai fost inconjurata de oameni faini :)
Bere avem si la Timisoara. Nu ai drum in weekend si pe aici? :D
Trebuie să fac o reverență. Se întâmplă rar să citesc despre mine ceea ce ai scris tu :)
Nu știu de ce eu am plecat când nu erați la masă și m-am gândit că ați plecat.
A fost frumos, să știi că nu am făcut nimic special.
Ah, și ca să vezi cum mulțumește un gentleman pentru cuvinte frumoase, te-am pus in blogroll :)
Daca nu ar fi 700-800 de km pana in Bucale si eu m-as fi dus pana acolo. Asa, trebuie doar sa suspin dupa expozitia respectiva. Acum cativa ani au fost si in Budapesta, dar nu am mai apucat sa ajung, o zi am intarziat :))
Mi-au placut si cadavrele si bloggerii:))
Eu rareori ma plictisesc. Nici doar eu cu mine nu ma plictisesc:)) Da, suntem destepte foc. Cu car mai visatoare, cu atat mai destepte. S-a demonstrat stiintific! :)))
Intalnirea la bere a fost de taina iar in ce priveste cadavrele nu m-am gandit sa te intreb. Toata lumea in jurul meu e scandalizata de expozitia asta, aproape ca nici n-am indraznit sa spun ca ma duc, ca sa nu par ciudata. Dar dupa aceea m-am gandit ca oricum toata lumea crede ca sunt ciudata, deci ce mai conteaza:)))
Deci da:)) Oameni faini, unii morti, altii vii si bere tare :)))
As putea sa incep un turneu de baut bere prin tara. Mersi de idee. Si de invitatie:))
Nu ai vazut ca era plasa mea cu bere pentru acasa pe scaun? Unde as fi putut pleca fara bere? Maxim pana la buda:)))) Ai fost simpatic, sper sa ne simtim asa de bine si la urmatoarea bere:)
Asa cevaaaaaaaa! :))) Bine, hai ca te trec si eu in blogroll:))))
POate mai vine la Budapesta si poti sa te duci. E foarte misto dar totusi, sa te deplasezi 700 km doar pt ea, nu prea e cazul. Doar daca ai si alte treburi la Bucuresti.
Aww, ce drăguţă eşti, Lavinia.
Apropo, from Jah Jah with love (când am citit numele blogului lui Bogdan, mi-am amintit de piesa asta).
http://www.youtube.com/watch?v=oC0piEy3sZs
asa ceva? sa-mi dai adresa sa-ti trimit un buchet de crini :)
si-o bere la doi.
Sigur ca da, cu mare placere :)
Ai avut un weekend minunat. Nu-ti fa griji, eu cand ma imbat vorbesc despre chinezi:)) si infulec, nu mananc:))
Misto melodia. Galagioasa, buna pentru de dimineata:))
Pfoa, nu sunt singura:))))
3.81 centimetri pe an mi se pare enorm. Asta inseamna 38.1 centimetri in 10 ani. As ajunge sa am o inaltime negativa daca as trai pana la 80 si ceva de ani...
Lavinia, cand ai aflat stirea despre inaltime aveai deja cele trei beri golite? :))
Deci eu ma numar printre geniile pamantului, daca visez cai verzi pe pereti, visez cu ochii deschisi, visez... :))
Or fi fost mm si n-am vazut bine...ca deh, am si io o varsta:)))
Mintile luminate se plac reciproc:))) Inaltimea era inainte. Totusi, ma puse brontozaurel pe ganduri, poate au fost mm...O sa caut pe google intr-o buna zi:)))
Numai de chestii reci ai avut parte in weekend. :))
Of, ce-as vrea si eu sa avem trenuri de mare viteza ca sa nu fac 10 ore de la Timisoara la Brasov, ca pana la Bucuresti nu vreau sa stiu cat se face.
Ti se pare mare viteza 200 km in patru ore? Teoretic ar trebui sa faca 3 ore dar chiar si 3 ore mi se pare foarte mult.
ok, deci am retinut: roxana ca o papusica de portelan!
Daaaa, frumoasa de tot! :)
Pai nu, nu, nu, tocmai!
Eu am facut recent 456 de km pana la Brasov in 10 ore si un pic. De asta pana la Bucuresti nici nu ma gandesc sa merg chit ca lesin de curiozitate sa vad expozitia de care zici tu.
Da, Timisoara zici ca e peste ocean. Mai merg cateodata la Buc cu trenul care vine de la Timisoara si arata oamenii aia saracii asa de obositi, zici ca au facut inconjurul pamantului:))) De la Timisoara trenul vine aproape intotdeauna cu intarziere, mai ales daca e cald sau frig:))) Si mai ia intarziere si pe drum:)))
Ba da' unii dintre voi chiar aveti timp de distractie si de toate cele :( Deja sunt invidios :(
Eu nu prea ma distrez in weekend, nu e cazul sa fii invidios. Sambata muncesc toata ziua si duminica ma odihnesc. Foarte rar imi iau sambata liber dar si cand o iau, am grija sa fie cu folos:)))
Eu care credeam ca te-ai dezvirginat in weekend..
Post a Comment