Stau in patul lui, cu plapuma până la gât,că mi-e frig, domne, mi-e frig. El calculatorește la birou, cu două laptopuri deschise și cu unul pregătit pentru orice eventualitate. Scrie în vreo două caiete, are părul ciufulit și din când în când mai șoptește ceva în franceză. Mi se pare atât de sexy, că o să trebuiască să mă leg de pat cât de curând. Am cerut să fie deștept, d-apăi așa l-am primit. Chipeș nu l-am cerut dar na, mai primesc și eu bonusuri că prea sunt cuminte. Câteodată.
Aseară l-am învățat să facă orez cu brocolli și somon la cuptor apoi el m-a dus într-un club de jazz. Acolo, pe muzică live și pe bere Carlsberg, i-am mărturisit că nu i-am căzut pradă la așternut datorită multiplelor complimente pe care mi le adresa cu ochii pierduți în privirea mea minunat de feerică, ci ca să mai tacă naibilui. Că experiența m-a învățat o chestie: ce îți aud urechile înainte de prima noapte împreună, nu mai auzi în veci. El nu știa dacă să râdă sau să plângă, că vezi doamne, vorba dulce e atuul lui esențial. Așa credea el, până am venit eu să-i dau viața și încrederea peste cap. Eu i-am spus de la început că există viața dinainte de Lavinia și viața de după Lavinia. Că o să-l stric, că asta fac eu. După mine, potopul.
Azi mi-a făcut pui cu brânză brie (o rețetă inventată de el, probabil) și a stat lângă mine cât am spălat vasele. Ca să se facă util, îmi mai ridica mânecile din când în când. Apoi mi-a făcut un ceai.
Și uite așa, a trecut ziua. El a calculatorit, că are un deadline, eu am citit și am scris. Din când în când se mai oprea să mă țină la curent cu câte fișiere a recuperat or something. Și mie mi se părea așa, adorabil, cu părul vâlvoi și foarte fericit pentru niște chestii pe care eu nu le pricep, dar dau din cap că da.
În seara asta mă duc la mine acasă. Abia aștept să dorm sub așternuturile hello kitty pe care mi le-a cumpărat el. Că abia aștept să-l bag pe el în așternuturile hello kitty, nu mai spun, că se subînțelege. Cred o să fie haios. La mine în pat, el e haios în orice așternuturi, oricum, că îi e patul mic și îi atârnă picioarele pe afară de zici că e Albă ca Zăpada în patul unuia dintre pitici. Piticul fiind eu, v-ați prins.
7 comments:
cute story! :)
Ti-am zis eu ca esti o norocoasa :P
mai scriu si din astea :)
tu zici norocoasa. eu zic idiot de pozitiva, ca vad numai partea buna a lucrurilor :) cum o fi, să fie primit :)
Se pare că nu eşti doar atee, din ce am citit prin blog aş spune că ai o problemă cu cei care cred.
Mă rog, eu consider că fiecare trebuie să trăiască prin propriile convingeri, sunt oameni pe care pur şi simplu îi ajută în atitudine să creadă că există ceva superior.
Una peste alta, să ştii că Dumnezeu este nume propriu din punct de vedere gramatical. Şi Ungaria, fie că o dispreţuieşti sau nu, tre' s-o scrii cu literă mare că aşa e corect, practic. Nu e o formă de respect neapărat.
De unde ai priceput tu ca am o problema cu cei care cred in dumnezeu, nu stiu. Fiecare e liber sa creada (sau sa nu creada) in ce vrea sufletul lui. Si sunt de acord cu tine și cred ca am si scris pe undeva pe blog, pentru unii oameni religia, oricare ar fi ea, reprezinta un refugiu. Ma rog, ar fi multe de spus pe tema asta, dar mi-e lene acum. A, si diferenta dintre dumnezeu si Ungaria e ca Ungaria exista si ma pot duce acolo, daca vreau :) Parerea mea! Si oricum, cred ca traiesc intr-o lume suficient de libera sa scriu cu majuscula ce si cand am eu chef, da? :))))
Aveam un prieten candva, pe cand inca imi mai spuneau oamenii domnisoara. Baiatul ala ma adora si eu il simpatizam pentru ca ma adora, dar cand ma plictisea sau ma enerva, nu ii mai treceam cu vederea faptul ca dadea din cap, desi se vedea ca nu intelege nimic. Il luam la intrebari, cerandu-i sa imi explice ce a inteles. :))))) Doamne, ce rea eram!
Post a Comment