Citeam acum câteva luni un articol care zicea că Londra ar fi cea mai scumpă capitală, nu mai știu de unde, parcă din lume. Am crezut inițial, dar pe urmă am vizitat Oslo și nu am mai crezut. Oslo este incredibil de scump, nici nu vă dau exemple, că vă ia cu leșin.
Londra este scumpă, într-adevăr, dar nu știu cum naiba, aici trăiesc mai bine ca în România.
În România aveam un job full time, de intelectuală la muzeu, după serviciu și în weekend făceam meditații la engleză și uneori, cu mare scârbă, mai făceam și traduceri. Zic cu scârbă pentru că după ce că tradusul ma plictisește de moarte, în România mai este și prost plătit. O să ziceți că o duceam prost pentru că eram bugetară. Doar că n-am fost mereu bugetară. Aproape întreaga mea viață de adult am lucrat la firme private, unde au scos untul din mine patroni de mâna a doua fără nici cea mai infimă aptitudine managerială. Salariul da, era mai mare ca la muzeu, dar nu cu suficient ca să compenseze 12-14 ore de muncă pe zi, chiar și în weekend și de sărbătorile legale, ca să nu mai vorbesc de stres și de atitudinea de șefi pe plantație a patronilor, care se cred dumnezei doar pentru că au bani.
Ei, și cu toate că am muncit mult la viața și am avut joburi serioase și de răspundere, nu pot să zic că am trăit bine. Dar să vă explic ce înseamnă pentru mine să trăiesc bine: să pot să îmi plătesc o rată sau o chirie, cheltuielile casei, adică utilități, mâncare etc, să fac o vacanță lungă și câteva city break-uri, să ies în oraș, să îmi cumpăr haine și încălțăminte în fiecare sezon, să îmi fac mici mofturi sau plăceri și să fac economii.
În România nu am putut face niciodată toate astea, mereu trebuia să fiu atentă și să tai de colo ca să pun în partea cealaltă. Când am locuit singură am reușit să plec doar în Grecia, ca să îmi pot permite să călătoresc mai mult, a trebuit să mă mut înapoi la ai mei. Și rată la apartament și vacanțe era imposibil.
Acum lucrez trei zile pe săptămână ca dădacă și îmi permit tot ce am enumerat mai sus. Ba mai mult, plătesc și rata în România și îi ajut și pe ai mei cu bani. Deși locuiesc în cea mai scumpă capitală a lumii. Mă rog, una dintre cele mai scumpe. Cum naiba e posibil, mă întreb uneori? Ceva dă cu virgulă în tot calculul ăsta, nu-i așa?
Acestea fiind zise, vă anunț că eu intelectuală în România nu voi mai fi vreodată. Intelectuală la Londra am slabe șanse să ajung dar o secretară acolo, tot mă fac eu într-o bună zi. Deocamdată mai rămân dădacă, îmi place mult jobul ăsta, mai ales weekendul de patru zile aferent jobului :)
21 comments:
:-) Probabil cei care au scris articolul, au comparat preturile cu ce e in tara :-)) Drept e ca daca pui chiria din Londra pe langa un salariu din Ro, o sa dea cu virgula. Daca il pui insa chiria din Londra langa un salariu din Londra, sunt tentata sa cred ca virgula dispare, nu-i asa?
Sincera sa fiu...numai eu stiu cat am boscorodit cand am ajuns in Berna si am dat nas in nas cu preturile de acolo. Abia cand am aflat detalii despre salarii si mai ales despre nivelul de viata de acolo, mi-am dat seama ca de fapt, lucrurile stau fix invers, fata de cum le vedeam la inceput.
O fi cel mai scump sau n-o fi, insa un lucru este cert, intre cheltuieli si castig exista un echilibru, ceea ce lipseste cu desavarsire in Romania. Eu lucrand cu sotul in Londra, am reusit in doi ani sa luam un apartament in Romania, cu banii jos, nepunand la socoteala plimbarile, cumpararea masinii si viata indestulata. Acum sotul reuseste singur sa plateasca o chirie, toate cheltuielile si sa mai punem si deoparte in conditiile in care la toamna ni se mareste familia.
Deci, Lavinia draga, decat intelectual sarac acasa, mai bine, vorba ta, bona, dar cu satisfactie financiara aici, printre straini.
câtă dreptate ai. făcusem un calcul la un moment dat cât îi trebuie un om, lunar, în România, fără să fumeze sau să bea, fără să iasă în oraş (de nici un fel, nici măcar în parc), gătind în casă şi fără specialităţi, fără filme şi alte mofturi şi ieşisem la 800 de lei şi-un pic. a, şi fără să aibă grija unui copil, el singur-singurel. păi salariul minim brut va fi de la 1 iunie 900 de lei. cum naiba să trăieşti cu banii ăştia? care guvernant poate să-mi explice asta? nu contează culoarea politică, aş vrea să ştiu cum pot trăi cu 1000 de lei pe lună. Dna Teo a dat un răspuns odată când era parlamentar. cică la noi n-a murit nimeni de foame. că se cumpăra pâine, se pune în frigider şi se mănânca în fiecare zi câte puţin. atunci, de ce naiba şi-a micşorat stomacul?
Imi zicea mie deunazi o prietena ca la cat muncim, si eu si sotul meu, ar trebui sa fim miliardari. In realitate, ultima vacanta am avut-o acum 4 ani (si asta cu banii de pe nunta), am ajuns sa-i vizitez pe ai mei o data pe an, de parca am fi plecati la capatul pamantului, si atunci cu mari sacrificii, desi de la Bucuresti la Valcea nu-i o distanta prea mare! Iesiri nu ne permitem, haine noi foooaaaaarte rar, decat cand e absoluta nevoie, de mofturi nu poate fi vorba! Noroc cu pachetele de acasa, care ne mai slaveaza pana la salariu! Si atunci te intrebi la ce bun tot chinul?
Eu zic ca te platesc oamenii aia cam mult pentru cele trei zile, d-aia te rasfeti tu asa! :P Londra este scumpa si comparata cu Amsterdamul (nu doar cu Romania) si nici pe aici nu e prea ieftin! Cunosc cativa englezi care tot timpul povestesc cat de greu le era in Londra, fata de Amsterdam. Chestia e ca, din punctul meu de vedere, in ambele orase te poti intretine linistit cu un salariu normal, iti poti face si vacante, si chiar sa mai pui si deoparte, daca esti mai chibzuit. Problema pe care o aveai in Romania, pe care majoritatea romanilor o au, este lipsa unui echilibru intre venituri si cheltuieli. Mai ales daca locuiesti in Bucuresti, unde chiriile sunt mari.
Si acum, sa te intreb, de ce nu te-ai face tu intelectuala si in Londra? Eu zic ca poti, daca vrei - daca ai chef sa renunti la programul lejer si creierul linistit, desigur :P
si eu as angaja o dadaca asa simpatica :D pt mine bineinteles, ca sunt de 10 ori mai imprastiat de cat un copil mic :D
haha, @amiralul ce amuzant e!
Da, de ce e weekendul tau de dadaca e de 4 zile...in rest zi buna!
Mi-a luat-o "amiralul" inainte cu oferta, as ca nu imi ramane decat sa-ti urez multa Bafta!!
In articol era luat in calcul raportul salariu/cheltuieli de baza: chirie, transport etc. Sunt orase unde se traieste mai bine, de exemplu Toronto, unde am locuit un an. In Romania, din pacate, raportul salariu/cheltuieli e invers proportional de multe ori.
Eu ma simt ca acasa la Londra, ma simt printre ai mei, nu printre straini :))) In Romania am avut mereu senzatia ca nu-s la locul potrivit, ma calca pe nervi orice, de la mentalitate la stil de viata.
Pai poate d-aia si-a micsorat stomacul, sa traiasca doar cu paine. Ma enerveaza politicienii pentru ca in timp ce ei nu se mai satura de case si terenuri, pe noi ne invata sa traim cu paine. Nu muncesc zilnic ca sa traiesc cu paine. Mi se pare firesc sa am o locuinta decenta, o alimentatie sanatoasa, un cont de economii. Daca e sa traiesc cu paine, atunci nu mai muncesc, ca in timp ce eu traiesc cu paine ei fura taxele platite de mine. Mama lor!!! :)
Chinul este inutil. In alte tari, cu un volum de munca normal (40 de ore pe saptamana) traiesti cat se poate de decent.
Deocamdata imi place programul si mai ales obiectul muncii, o fetita de 2 ani, cea mai scumpa si cuminte fetita din univers. O sa fiu si intelectuala la un moment dat, dar freelance. Incep niste cursuri in sensul asta, am hotarat ca imi place programul lejer in general. Opt ore pe zi intr-un birou eu nu mai vreau in veci!
Trebuie sa fii peltic, mic pitic si sa te joci cu papusile, ca sa fiu dadaca ta :))))
Il inteleg, si eu as vrea o dadaca. Eu o mai am pe sora-mea, gospodina de fel, care mai are grija de mine dar uneori n-are chef :))))
Pentru ca lucrez doar trei zile pe saptamana. Zile lungi, de la 8 la 6, ce-i drept. Imi amintesc ca in Craiova am lucrat cativa ani intr-o agentie de turism, program oficial 9-7 de luni pana vineri si 10-14 sambata. Neoficial, in sezon ma apuca si ora 22 in agentie. Nici nu indrazneam sa visez la weekenduri de 4 zile pe vremea aia. Cand primeam cate o sambata libera eram in al 9-lea cer.
Multam :)
la Oslo nu am fost, Londra e scumpa, dar Copenhaga a fost cea care m-a dat pe spate. Pe mine!
Well, si eu fui telectuala in Ro. Ba chiar cu salariu de 'telectual. La fel de insuficient... Acum sunt un biet om bun la toate cu un salariu normal. :D In rest ma preocup de mers la concerte, calatorii etc. :D
si eu sunt dusa de acasa.
Am facut comparatia altfel: o foaie de hartie, linie perpendiculara pe viata mea, si comparat facturi si cheltuieli
input Ro/ Input Be:
1. chirie ro / chirie ne-ro
2. factura intretinere romaneasca/neromaneasca
3. factura cur.el. ro/ne ro
4. abonament transport buc/ abonament transport Be
etc
Am facut comparatia si cat procentual din input se duce pe fiecare...
Am vazut pe unde se scurg banii ... asa ca am strans controlul si cureaua si am pus 10% din salariu deoparte lunar. Dar nu mi-as fi pus in calcul niciodata in Ro sa dorm la 19-20gr in casa, si sa fiu atenta la cata apa consum...
Pe mine chiria/rata platita de una singura ... rupe tot bugetul. Si aici si acolo aveam salariu mediu pe economie, dar cu el am reusit sa imi iau ceva locuinta in Bucuresti, acum insa....never ever.
Cat despre cheltuieli romanesti, am un amic ce a redus la minim: 600 lei pe luna in Bucuresti (cu iesiri saptamanale la cate o bere). Dupa o discutie punct cu punct pe ce cheltuie, mi-a atras atentia (el e fost fumator!) ca sunt multi romani care au 2 telefoane si tv si tigari si se plang cu banii - m-a uimit cand mi-a zis ca pe astea el dadea si peste 500 lei lunar...inseamna 6000 lei anual.
Am fo si la Londra: ce mi s-a parut ingrozitor de scump a fost transportul, incarcam zilnic cu 10lire oyster cardul ala...si nu imi ajungea...
Cat despre care e avantajul tau actual: timpul. Cand lucrez 2-3 ore pe zi in plus, pierd o gramada de bani pe faptul ca nu am timp sa gatesc/ fac ordine asa ca ajung sa cumpar haotic mancaruri dar si mici prostioare sa completez frustrarile...
Post a Comment