Undeva pe la jumătatea lunii februarie, după îndelungi tărăgănări (cred că aveam o presimțire), m-am apucat de citit Harry Potter. Din acel moment tot restul vieții mele s-a oprit, restul vieții mele însemnând: scris (pe blog și în alte locuri), citit cărți de oameni mari și bloguri, plimbat brambura prin Londra, ieșit cu fetele, mers la petreceri Internations pentru cunoscut oameni/ascultat povești.
În cele aproape două luni cât mi-a luat să termin aventurile lui Harry, am citit compulsiv acasă, în metrou, la serviciu, recordul fiind 400 de pagini intr-o zi. Din fericire, prietenul este și el un cititor înrăit și asta a salvat relația, că am putut să citesc și la întâlnirile amoroase care aveau loc în parcuri sau la vreunul dintre noi acasă. Chiar și la un popas pe scările unui muzeu, eu mi-am scos cărămida de 700 de pagini să mai citesc ceva, că nici măcar nu le-am avut în format electronic. El citea The Lord of the Rings, apropo...
După zile și nopți petrecute cu Harry în pat, în cele mai nesănătoase poziții, mă doare spatele de mor, deci cred că o să mă apuc de yoga, că treaba cu înotul a picat momentan. Am avut grijă să mă dezlipesc de Harry măcar o dată pe săpămănă și să mă duc în parc să alerg și să călăresc puțin aparatele de fitness, dar nu a fost suficient, având în vedere la ce abuzuri a fost supusă biata mea coloană. Numai căratul unui volum prin Londra e suficient să fie nevoie să te apuci de fizioterapie.
În timp ce eu am fost în această relație foarte complicată cu Harry, în lume s-au întâmplat lucruri: a venit primăvara aproape peste tot (mai puțin la Toronto unde cică vine joi), a dispărut un avion care n-a mai fost găsit, în Ucraina nu știu exact ce se întâmplă, că buletinele de știri au fost ocupate cu avionul dispărut, tiranul nord-coreean a dat ordin să se tundă toți masculii din popor la fel de urât ca el, DNA-ul l-a săltat pe Mazăre și el s-a supărat oleacă, pentru că vezi doamne, ce oameni sunt ăia care te ridică de la masă, Valentina Pelinel divorțează de pușcăribilul Boureanu pentru penalul de Borcea și mă doare că am aflat chestia asta, având în vedere că am dat unlike la toate platformele de știri românești de căcat, astfel încât habar nu am ce mai fac Bianca&Company, dar cumva, treaba asta cu Pelinel a ajuns până în cercul meu strâmt. Urmează să încep să dau unlike la niște platforme de știri de căcat internaționale că mă simt prea la curent cu ce face familia Kardashian și păpușa Barbie umană.
Și ca să termin cu Harry Potter (am petrecut ultima noapte cu el duminică, a fost trist de tot și am zis și pe Facebook și nu a fost prima dată când am zis de el pe Facebook, astfel încât fostul prieten, cel care m-a părăsit de Crăciun adică, m-a întrebat dacă Harry Potter e noul meu prieten, o fi crezut că am luat-o razna or something, ceea ce nu e departe de adevăr, dacă stăm să ne gândim), este o carte scrisă REMARCABIL. Este vizuală și complexă, cu personaje bine construite și definite, atât fizic cât și moral, iar firul narativ curge superb, pe parcursul a șapte ani, cu flasback-uri în trecut, flasbackuri care reușesc să nu fie plictisitoare, ci, culmea, să ancoreze povestea mai bine în prezent. Mai mult decât felul impecabil în care sunt scrise cărțile Harry Potter, m-a impresionat imaginația lui J.K. Rowling. Să poți să creezi o lume întreagă, din nimic, e mare, mare lucru, cel puțin pentru mine, care am imaginație 0 și sufăr din cauza asta, că am momente în care simt că am mintea stearpă în cap.
Și pentru că mă simt prost că nici despre J.K. Rowling nu pot să spun două propoziții fără să vorbesc despre mine însămi, hai să vă bag și pe voi în seamă! Deci, voi ce aroganțe ați făcut în aceste două luni? :)
10 comments:
Io mi-am luat casa sau ma rog aproape si am recitit si Harry Potter tura asta in romana :P
cică ar fi început să scrie la îndemnurile copiilor ei, pentru că avea obiceiul să le spună multe poveşti inventate de ea iar lor le plăceau (are trei şi a fost până la primul roman o mămică oarecare fără alt job). primele idei le-ar fi notat în bucătărie. de asta ce zici? şi apropo poţi să încerci şi Dune, e mult mai complexă şi scrisă în acelaşi stil literar. dacă accepţi SF-ul.
Felicitări! Eu am fost cu nervii la pamant cand mi-am luat casa, casa pe care acum as cam vrea s-o vand. O mai tin un an, doi, maxim.
Am citit și eu ceva de genul asta. Si ca personajul i-a venit in minte gata conturat cand era in tren, si ca i-a luat 5 ani sa creeze firul narativ si ca manuscrisul a fost respins de cateva ori de edituri.
Nu pot decât să sper că le citeşti în engleză.
Traducerea în română e atât de absurdă, cretină şi stupidă încât după cele 400 de pagini înr-o zi ai fi ajuns pe la Bălăceanca sau Obregia.
Le-am citit în engleză. Anul trecut, cand inca mai stateam in Romania, citeam in romana si mereu gaseam nod in papura la traduceri. Acum, din fericire, pot sa citesc in engleza si ce bine e! Nu stiu ce se intampla cu traducatorii romanii, probabil editurile platesc prost asa ca si ei traduc pe masura banilor primiti.
mda, nu stiu ce sa spun, dar Harry Potter nu m-a indemnat niciodata sa-l citesc sau sa-l vad. Si cred ca notiunea cheie de aici este fix asta: să creezi o lume întreagă, din nimic.
dar poate odata voiu face pasul asta tocmai pentru ca este un fenomen. si un fenomen nu trebuie neglijat! :)
eu l-am citit in romana, acum 10-12 ani. Asteptam volumele sa apar.... Tin minte ca pt unul din primele volume, am coborat cu o statie mai tarziu din metrou, intarziind la o intalnire, cu vreo 5 min. Nu dupa mult timp ne-am deasparit.
Post a Comment