Notă: Sper că observați că am găsit control panel în laptop, da? Am schimbat limba și acum pt să folosesc diacritice, acest lubrifiant al limbii române!
Pe 5 iulie am făcut un an de când m-am mutat la Londra. Privind retrospectiv, se pot observa schimbări substanțiale in stilul meu de viață, ca de exemplu:
1. Nu îmi mai întind părul cu placa. Pentru că e puțin inutil. Plouă și când te aștepți și când nu te aștepți, deci, nu mai are rost. Vara nu plouă zilnic dar este o căldură din aia care îmi umflă părul în cap. Nu știu cum îi zice. Căldură umedă?
2. Nu îmi mai anulez activitățile zilnice pentru că plouă. Nu aș mai face nimic. Îmi văd de viața mea prin ploi scurte, ploi mai lungi și așa mai departe. Mai înjur în barbă câteodată când mai stric câte un pantof nou sau când mai tremur în intemperii că nu mi-am luat un cardigan la mine. În rest, viața merge înainte, că plouă, că nu plouă.
3. Umblu cu umbrela în geantă tot timpul. Urmează să-mi iau și o haină de ploaie.
4. Umblu cu un cardigan la mine aproape tot timpul. Nu contează că atunci când plec de acasă e un soare triumfător pe cer. Vorba soră-mii: pentru Londra nu există prognoză meteo. Patru anotimpuri pe zi se întâmplă atât de des, încât câteva zile consecutive de soare nu mă determină să dau pantofii pe sandale. Nu am încredere în soarele londonez și cu asta basta.
5. Fac mai mult sport. Englezii și englezoaicele nu sunt chiar cei mai frumoși oameni de pe planetă, dar sunt deosebiți. În primul rând se vede că sunt de rasă: politicoși, relaxați, stilați, modești, cu o atitudine mișto, de parcă sunt stăpânii universului. În al doilea rând sunt într-o formă fizică de invidiat. Rar vezi pe cineva supraponderal. De mici sunt obișnuiți cu mișcarea. La școală se face înot, de exemplu. Balet, gimnastică, rugby, cricket, fotbal sunt alte activități sportive cu care copiii sunt obișnuiți de mici. Ca să nu mai spun că sunt încurajați să meargă pe scutere și pe biciclete de la doi ani. Da, sunt încă în scutece, dar merg pe scutere în parcuri. Apoi, au exemplul părinților: înot, yoga, jogging, biciclete, maratoane. Am văzut mame împingând cărucioare la maratoane caritabile. Își iau copiii cu ele, dar la sport nu renunță. Și se vede. Au trupuri armonioase și după cincizeci de ani.
6. Nu-mi mai pierd timpul prin saloane. Am învățat să îmi fac singură și manichiură și pedichiură și pensat. Nu îmi ies ca la salon dar aici e ok, presiunea socială nu este atât de mare ca în România. Totul este acceptat în materie de vestimentație. Orice stil ai avea, e loc pentru tine undeva în Londra.
7. Am învățat să fiu și mai politicoasă decât eram. Un please și un thank you fac minuni, schimbă cursul unei întregi conversații și dispoziția unei persoane. Spun oamenilor numai chestii pozitive, pentru că nu am dreptul să desfințez un individ doar pentru că am eu o părere personală despre el, care nu e tocmai bună. Dacă am dificultăți în a găsi ceva bun în cineva, pur și simplu îl evit cât de corect politic se poate. Libertatea de exprimare nu este egală cu libertatea de a ofensa și civilizația înseamnă să nu spui tot ce îți trece prin cap.
8. Îmi iau sănătatea mintală în serios. Am început tratamentul anti-depresie în România și îl continui la Londra. Stigma nu este chiar atât de mare aici, încă nu este un subiect ușor de abordat, dar măcar aici nu se uită nimeni la tine cu milă, de parcă ești un caz pierdut pentru societate, dacă iei antidepresive. Doctorii încurajează oamenii să fie deschiși și să ceară ajutor. Pe mine m-a trimis medicul de familie la terapie imediat când i-am spus despre o chestie prin care treceam la un moment dat. Depresia nu este nici de râs și nici de joacă și cumva, mă simt în siguranță aici, știind că am suportul necesar în procesul de vindecare.
Deocamdată atât. Lista rămâne deschisă. Pe voi cum v-a schimbat străinătatea?
11 comments:
Salut,
eu de aproape 5 ani de cand sunt plecata, m-am schimbat atat de mult (in bine, zic eu) cat nu m-am schimbat in 28 de ani de trait in Romania, Craiova. In anii astia am invatat sa fiu mai politicoasa, mai calma, mai relaxata, mai putin agresiva, pornita sa strang de gat pe oricine ma calca pe nervi, am descoperit preparate culinare pe care in Romania nici nu m-as fi gandit sa le gust, sa ma imbrac cum imi vine si cum am chef, sa zambesc muuult, mult de tot, fie si din complezenta (un zambet iti deschide usi si suflete, cel putin pe meleagurile astea), sa imi pese mai mult de sanatatea mea (gen mancat mai sanatos) siiiii cele mai importante lucruri invatate aici de care sunt extrem de mandra: am invatat sa inot si sa merg pe bicicleta la 29, respectiv 32 de ani ( cel putin o data pe saptamana mergem la piscina si dam ture cu bici prin imprejurimi.
P.S. imi place blogul si ma bucur ca ai inceput sa scrii mai des. :)
Diana
La punctul 7 iti dau mare dreptate..."Libertatea de exprimare nu este egală cu libertatea de a ofensa și civilizația înseamnă să nu spui tot ce îți trece prin cap"...pot sa te citez candva? :P
Irina (Corobea) - mi-a fost lene sa ma loghez...
De juma de an de cind sint in Barcelona am invatat sa fiu mai relaxata (musai, cu oamenii astia), sa nu fiu atit de self-conscious, sa zimbesc mai mult si sa intru in conversatii spontane cu oamenii (cind ai o prunca zimbareata in carucior ai parte de tot felul de discutii) si in principiu sa ma bucur mai mult de aici si acum. Not bad, zic eu.
Nu pari genul care sa fie deprimata. Daca as avea macar jumate din simtul umorului din cat ai tu, viata ar fi mai frumoasa :)
Ei, asta trebuie sa invat si eu (bicla si inot). Inotul era programat pentru vara asta, dar mi-a fost lene sa ma urnesc. Ma bucur sa vad ca strainatatea ti-a facut bine:)
Haha da, poti sa ma citezi, dar cu ghilimele, te rog! :)))))
Not bad not bad. Chiar foarte bine, as zice! Bravo! La mai multe schimbari in bine :)
Eheeee, daca ar fi fost dupa simtul umorului, Robin Williams ar fi trebuit sa fie nemuritor. Simtul umorului face viata mai usoara, recunosc, dar nu te fereste de boli. Sa retinem, depresia este o afectiune medicala si cand loveste, nu tine cont de personalitate, grad de inteligenta, statut social.
De umblat cu umbrela mereu la purtator şi chiar si cu cate un cardigan am experimentat si eu din plin vara asta, in Romania! Oricum, drept e, pare mai fain sa le experimentezi pe astea in Londra, si nu acasa!
Toate cele bune!
grea intrebare! am plecat de 14 ani asa ca am si uitat cum m-am schimbat. si oarecum schimbarile astea s-au suprapus cu schimbarile care oricum se intimpla cu un om in 14 ani ...
Bun articolul dar la punctul 5 nu am cum sa iti dau dreptate.
Am locuit o buna perioada in Londra si am vazut la supraponderali ce n am vazut niciodata, mai ales adolescenti/e din pacate.
Englezii prefera joggingul e adevarat dar dupa el se inchid in pub uri si se imbata.Stilul lor de viata cu bautul intr una si mancatul pe fuga doar junk food nu este nici pe departe unul sanatos.
Post a Comment