Dragă Mihaela Rădulescu

Să mă prezint: sunt Lavinia, am 34 de ani și locuiesc în Londra unde sunt nanny/interpret/scriitor în devenire. Am o relație stabilă, o garsonieră închiriată și o viață frumoasă. Îți spun toate astea ca să nu mă acuzi că sunt nefericită/frustrată/tăntiță cu basma etc și de aia mă iau de tine, cum faci de obicei cu cei care nu-s de acord cu tot ce faci.

În mare, ești o femeie faină. Îmi plăcea să mă uit pe pagina ta de Facebook, pe vremuri, când aveai o energie pozitivă. Îndemnai oamenii să facă sport, să mănănce sănătos și să iubească. Ai decis să părăsești România pentru că te săturasei de țigăneală și de micimea oamenilor în general. Te-am înțeles. De-aia am plecat și eu din România, că nu mai găseam loc pentru viziunile mele largi și nu prea puteam să fiu EU.  Dar la un moment dat ai început să te duci la Măruță și asta n-am mai înțeles. Cum să te duci la Măruță? Tu știi cine se uită la Măruță? Pe bune...

Nu am fost niciodată fana ta. Nu m-am uitat la nici o emisiune prezentată de tine și nu ți-am citit vreuna dintre cărți. Am citit niște editoriale prin Elle parcă, și m-am lămurit. Ai condei dar nu sunt targetul tău. Targetul tău sunt femeile care se caută dar nu se găsesc, care nu au trăit suficient de intens să priceapă ce-i cu viața, ce-i cu sexul, ce-i cu iubirea și trebuie să le explice cineva. În ce le privește, este ok că exiști și că le ajuți. În ce mă privește, din fericire am avut curajul să încerc, să experimentez situații și sentimente extraordinare și, după cum văd eu că stau lucrurile, o să fac la fel toată viața. 

Știu că ai făcut numeroase campanii umanitare pentru care te apreciez și te admir. Sincer, aș vrea să ajut categoriile nefavorizate, în special copiii cu probleme, dar încă nu m-am dumirit cum. Tot ce fac caritabil la ora actuală este să cumpăr una alta de la charity shops, să donez lucrurile care nu-mi mai trebuie și să dau mărunțiș muzicanților talentați de pe stradă sau de la metrou. 

Mai știu că ai iubit intens. Ți-ai schimbat religia pentru Elan și nu ai ținut cont de vârstă când ai fost cu Dani. Te-a judecat toată țărișoara și te-ai supărat. Între noi fie vorba, să știi că te-au judecat fix ăia care acum te aplaudă pentru că spui "adevărul" despre gay. E aceeași categorie care nu înțelege că dragostea nu are vârstă, sex, culoare. Mie, una, mi-a plăcut de tine pe vremea aia, când îți vedeai de viața ta și îți urmai drumul. Chiar mi se păreau (și încă mi se par) de-a dreptul neinteligenți cei care te numeau întreținută. Ai fost căsătorită cu un bărbat bogat, cu care ai un copil. Evident că el trebuie să aibă grijă de fiul său și implicit de mama lui. Așa cum Ion, când divorțează de Maria, trebuie să plătească pensie alimentară pentru copil, un anumit procent din salariul lui de x milioane, la fel și Elan. Doar că nivelul veniturilor fiind diferit, și valoarea pensiei alimentare este diferită. Simplu ca bună ziua.

La un moment dat ai început să deraiezi puțin de la imaginea ta de femeie sigură pe ea. Ai zis pe Facebook că ai avut orgasm într-o dimineață. Wow. Mihaela, toate avem. Și noi, femeile de rând facem sex. Nu cu săritori din stratosferă, ce-i drept, dar cu ce avem și noi pe acasă: un inginer, un contabil, un gardian public etc. Noi, femeile de rând nu ne mai minunăm de orgasme cam de când l-am avut pe primul. Și nu mai simțim nevoia să anunțăm că facem sex, că doar facem de atâta timp. Personal, îmi place sexul de mor dar nu îmi vine să scriu pe pereți chestia asta. Mi-a venit și mie când mi-am început viața sexuală și era așa, o noutate orgasmică. Bine naibilui că nu era Facebook pe vremea aia, că cine știe ce prostii aș fi făcut. În fine...

Apoi ai făcut-o pe fata aia grasă. Am fost dezgustată. Sincer. Sper că ulterior ai avut o dicuție cu ea și ți-ai cerut scuze. Înțeleg ce ai vrut tu să spui doar că felul în care ai ales să îi spui a fost totalmente nefericit. 

După care ai scris articolul acela oribil. Și am realizat niște chestii. Tu practici dublul standard. Tu ai voie să faci și să spui orice. Dar nu și restul omenirii. Urât. Urât de tot. M-ai amețit cu dreptul la liberă exprimare, care este foarte prost înțeles în România și sincer, speram că se vede altfel de la Monaco. Dreptul la liberă exprimare nu este același lucru cu dreptul de a jigni categorii întregi de oameni. Nimeni nu are acest drept. Civilizația înseamnă să nu spui tot ce-ți trece prin cap. Ești civilizat atunci când îți treci gândurile prin sute de filtre înainte să le scoți pe gură. 

Apoi ai făcut apogeul normalității. Serios? Normalitate? Normalitatea este diferită pentru fiecare dintre noi. Așa cum pentru fiul tău este normal ca atunci când îi este sete să dea drumul la robinet, pentru un copil din Africa normal este să meargă pe jos kilometri până la prima sursă de apă. Așa cum pentru unii este normal să stea în case cu n dormitoare, pentru alții este normal să locuiască cu întreaga familie într-o garsonieră. Și tot așa, îți pot da exemple până mâine. Normalitatea diferă în funcție de statutul social, de zona geografică, de nivelul de cultură etc. Singura normalitate din ziua de azi, la nivel global, e că toți suntem diferiți și trebuie să învățăm să fim toleranți. Diversitatea este o forță și face lumea mai interesantă.

Într-un final ți-ai cerut un fel de scuze și ai dat-o pe-aia cu postura ta de mamă.  În primul rând, mi-ar fi plăcut mult dacă ai fi încercat să vorbești cu fata "grasă" de 14 ani din postura ta de mamă. În al doilea rând, când ne hotărâm să aducem copii pe lume, ar trebui să ne gândim că avem multe explicații de dat copiilor, gen: de ce sunt războaie, de ce se omoară oamenii între ei, de ce sunt copii abandonați sau abuzați, de ce au dispărut dinozaurii, de ce unii oameni sunt săraci etc etc etc. Adică mie astea mi se par întrebări grele. De ce se pupă două doamne sau doi domni mi se pare o întrebare ușoară, și deși nu sunt mamă, știu ce răspuns i-aș da copilului meu: pentru că se iubesc. Ura, ca și toleranța, se învață acasă. Eu mi-aș învăța copilul în fiecare zi să fie bun, să iubească tot și să judece oamenii în funcție de trăsăturile lor de caracter, nu în funcție de religie, culoare sau orientare sexuală. 

M-a mai întristat și înșiruirea aceea cu gay, depresiv, cerșetor, terorist. Am depresie de 19 ani. O tratez de doi ani. Depresia nu este o alegere, este o boală, o boală cumplită, care necesită niște eforturi extraordinare pentru a fi ținută sub control. Nu îți doresc să trăiești nici juma de zi în pielea unui depresiv, nu îți doresc să știi ce luptă duce un depresiv pentru a se da jos din pat dimineața, a se îmbrăca și a merge la serviciu. 

Și ultima chestie, ca să termin, că m-am întins cât o zi de post: Mihaela, nu ești tânără, oricât de bine ai arăta. Ești în floarea vârstei. Și nu rămâi tânără, orice ai face. Dar îmbătrânești frumos. Și asta este important. Cum ți-am spus la început, în mare ești o femeie faină. Pozezi în femeia sigură pe ea. Siguranța de sine este foarte sexy și ar trebui să vină la pachet cu asumarea propriilor acțiuni și a consecințelor lor, cu acceptarea unor situații gen înaintarea în vârstă, cu modestia și înțelepciunea aferente vârstei și experiențelor de viață, cu umilința de a accepta că ai făcut niște afirmații nefericite care au rănit gratuit niște oameni, cu capacitatea de a-ți cere iertare atunci când greșești. Toți greșim. E ok. Serios.

Cu drag,

Lavinia