Pages

Tuesday, June 21, 2016

E oficial! Sunt mamă vitregă!

Să vă povestesc amestecat ce mi s-a mai întâmplat. 

În decembrie-ianuarie mi s-a întors un pic viața cu fundul în sus. Am hotărât că eu și iubitul de atunci nu mai funcționăm ca și cuplu așa că am decis să ne despărțim. Frumos, elegant, fără strigături, că doar suntem și noi de rasă. Mai ales el, că e de la Paris.

Ne-am văzut de viețile noastre separat dar împreună, că eu nu m-am grăbit să mă mut din motive obiective, adică financiare. A trebuit să aștept o lecuță să strâng niște bani, că doar în 2015 am plătit chirie să locuiesc aproape de buricul Londrei și am fost în trei vacanțe jumate cred. Nici nu mai țin minte. Ideea e că m-am lăfăit deși sunt doar interpret/dădacă, adică nu bogată. Drept pentru care m-am văzut obligată să mai locuiesc cu fostul o vreme.

No bine. Între timp am zis să intru pe Tinder, ca să mă gândesc cât mai puțin la ce mi se întâmplă și să nu fiu ispitită să mă împac cu fostul, din lipsă de opțiuni. Trebuie să menționez că despărțirea a avut loc în toiul iernii cand eu ies în oraș cât mai puțin posibil, și oricum am depășit stadiul de agațamente prin baruri și puburi. Deci am intrat pe Tinder.

Am vorbit cu o mie de tâmpiți până mi-a venit ideea să specific în descriere că nu mă uit la filme porno (mă mai uit, dar nu e treaba oamenilor de pe Tinder sau a voastră) și că nu mă angajez în discuții despre sex (sexul se face, nu se zice, dar nu le-am spus asta ca dădeam din lac în puț).

Apoi s-a mai domolit treaba, adică s-au mai cernut masculii și am putut conversa și cu oameni normali. Pe scurt, m-am întâlnit cu trei tipi. Înainte de al treilea eram deja extenuată de taină pe net apoi întâlnit live și tăinuit iar. Nu pot atâta socializare cu oameni străini că am și eu o vârstă, tabieturi etc. Înainte de a treia întâlnire am zis gata, asta e ultima! După ce termin cu individul dezinstalez Tinderul și cu asta basta.

Doar că s-a întâmplat ca al treilea să fie EL. Și ceilalți doi au fost băieți faini, dar ăsta a fost EL. E geek de software (îmi plac geek-șii), are 45 de ani (nu îmi plăceau bărbații mai în vârstă dar nu mai pot cu tineretul masculin, parcă sunt adolescenți), a fost călugăr hindus (e din Brazilia), a fost însurat 16 ani (după etapa cu călugăria) și are doi copii (taman bine, că nu trebuie să mai fac eu). După două luni de relație am fost în vacanță în Portugalia cu el și cu copiii și a fost cea mai frumoasă vacanță din viața mea. După trei luni de relație ne-am mutat împreună. Sunt mamă vitregă o săptămână da, una ba, că așa stau copiii cu noi. Cred că ceea ce îmi place la el cel mai mult e faptul că e un tată extraordinar. Da, știu, am daddy issues.

Nu mă apuc acum să mă laud cu relația mea minunată, cu ce fain e gagicul meu și așa mai departe. Ideea e ca am avut câteva luni tumultuoase, în care viața mea a luat-o complet razna. Aveam o relație dar locuiam cu fostul, umblam cu chiloți de schimb și alte acareturi în geantă că mai dormeam si la actualul, nu numai la fostul. Depresivă și anxioasă cum sunt, nu mi-a fost ușor. Înafară de muncă și relațiile mele amoroase nu am mai facut altceva. Nu tu sport, nu tu ieșiri cu prietenele, decât foarte rar. Nu tu citit (am început vreo 20 de cărți în perioada respectivă), nu tu scris. Abia acum pot să spun că simt că lucrurile sunt așezate, casa arată cât de cât pe gustul meu (chiar acum un grădinar îmi face grădina frumoasă), ieri am terminat de citit o carte și azi iaca, scriu pe blog. Încet încet îmi intru în rutină dar sunt pregătită pentru provocări (doar ce am descoperit că avem o țeavă spartă de exemplu).

Partea proastă e că m-am mutat din frumosul meu West Hampstead în oribilul Burnt Oak dar atâta mi-am manifestat oripilarea că se pare că ne mutăm de aici la toamnă. Oricum copiii au nevoie de camere separate, deci vreau binele copiilor, să fie clar :)

Și ca o cireașă pe tort, m-a aflat Rio de Janeiro că nu gătesc. El i-a spus maică-sii că nu frecventez bucătăria, și ea sigur a dat sfoară la toate neamurile din oraș, că e la pensie și gură spartă. Și acum, de câte ori sună, întreabă dacă m-am apucat de gătit. Nu, nu m-am apucat. 

Dar acum pe  bune, cum să te naști la Rio și să te cuplezi cu Lavinia din Craiova? Cum, vere, cum? 

17 comments:

arakelian said...

de la praz ti se trage :)

Hai felicitari :), voi sa fiti fericiti, fara gatit :)

Lavinia said...

Multam :) El si copiii lui sunt vegetarieni si trebuie sa manance echilibrat: legume, carbohidtrati si proteine. Ei, eu nu stiu sa gatesc din astea de-alea lor, asa ca se descurca singuri. El oricum gateste minunat iar eu pot sa mananc si vegetarian deci chiar nu vad rostul meu in bucatarie!

Laura said...

Viata ca o aventura! Frumos!

Gabriela said...

Ce dor mi-a fost sa te citesc! Fericire multa iti doresc!

Gabriela said...
This comment has been removed by the author.
Lavinia said...

Da, numai normala nu e viata mea :)

Lavinia said...

Multumesc, Gabriela. Te mai astept pe aici, o sa scriu mai des de acum. Am povesti multe si amestecate :)

arakelian said...

sa cureti fructele si legumele. Ajunge ;)

Gabriela said...

Vin mereu!Abia astept sa-ti citesc povestile .

Gabriela said...

Vin mereu!Abia astept sa-ti citesc povestile .

Alexandra said...

În sfàrsit ai aparut!! Ma bucur f. mult, multa fericire :)

Tomata said...

Cum adica nu gatesti, fata???
Nu uit nici acum cartofii aia la cuptor, mancati cu piure tot de cartori, cu pui si cu paine. Deliciosi.

Studio Galati said...

Felicitari! Te intreaba soacra daca ai invatat sa gatesti, pana o sa va gateasca ea

Lavinia said...

Multumesc!!! :)

Lavinia said...

hahahaha. Buna masa a fost aia! Stiu sa gatesc dar nu gatesc. El si copiii sunt vegetarieni, nu ma bag :)))

Lavinia said...

Deja face meniul pentru cand o sa mergem in vizita. Ma tot intreaba daca imi plac diverse. :)

Narcisa - Maria said...

Chiar ma intrebam ce mai faci tu, Lavinia. Iata ca am aflat. :)