I-am zis omului meu ieri de dimineață, vezi, bă dragă, că azi e
ziua femeilor. El mi-a zis că e ziua mea în fiecare zi. Pragmatică cum sunt, am
întrebat unde mi-e cadoul. A zis că aici, și m-a luat în brațe și m-a pupat în
bot. Și cu asta basta, ziua de 8 Martie.
A, ba nu, stai, că seara a adus niște plase pe care mi le-a lăsat în
bucătărie, unde eu făceam supă de linte, că e menajera în concediu medical și a
trebuit să-i preiau eu atribuțiile, dar despre asta mă vaiet altădată. Eu îi
zisesem să cumpere sare așa că am găsit în plase saci de gunoi de 70 de litre care
nu știu la ce ne folosesc, brioșe, fel și fel de fructe uscate, nuci, un
borcănel mic de sare de mare care nici măcar nu e prea sărată dar cică alta n-a
avut, dar eu eu cred că n-a văzut el și asta e altă poveste, și o ciocolată
Cadbury cu lapte care e preferata mea și a copilului cel mic. Mă duc să îi arăt
copilului ce avem la desert, la care al meu sare în sus, dar aia e pentru tine!
Adică pentru mine. Eu zic că nu-i bai, că împart cu copilul, el, că nu și nu că
e de ziua internațională a femeilor. Ce romantic. Cât despre ciocolată, dacă vă
intersează soarta ei, e tot în dulap, că am mâncat cu toții brioșe la desert. O
s-o împart cu copilul în weekend, și nu de generoasă ce sunt ci de grasă ce
sunt. Ultimul lucru de care are nevoie țesutul meu adipos este o ciocolată
ÎNTREAGĂ.
Și așa a fost cu 8 Martie în familia mea româno-braziliano-australiano-portugheză
din Londra. Acum hai să vă povestesc și de 14 Februarie dacă tot mă apucai.
Toată săptămâna aceea am avut un proces înafara Londrei, deci am
făcut o navetă serioasă și zilnică. În fiecare zi m-am trezit la șase, ca să
ajung la tribunal la nouă și ceva, apoi începea munca asiduă, cu doar un sfert
de oră pauză la prânz. Am trăit cu cafea și bagels de la Starbucks toată
săptămâna, a fost oribil.
Ziua lui Valentin a căzut
miercurea, a treia zi de proces. Eram deja ruptă, cearcănele îmi ajungeau în
gură și bruma de energie pe care o mai aveam o foloseam ca să îmi fac treaba de
interpret. În rest eram pe avarii și eu când sunt pe avarii privesc în gol de
câte ori am ocazia, măcar să mă conserv dacă să mă încarc nu pot.
În ziua aia a mai fost și un frig cumplit, cu tot cu ploaie rece,
ca să fie treaba treabă. Am terminat ziua de muncă târziu, era întuneric deja
și străzile erau pustii. În drum spre
gară mă gândeam că tot ce vreau e o mâncare caldă în stomac, dar repede, că mor
de frig și de oboseală și vreau acasă mai repede, să mă culc că trebuie să mă
trezesc să vin înapoi la tribunal. Și atunci am văzut un McDonalds.
Nu mai intrasem într-un
McDonalds din 2011, când eram în Toronto și cafeaua de la McDonalds mi se părea
spectaculoasă. Am zis fie ce-o fi, am intrat și m-am mirat toata. Înaltă
tehnologie, meniurile erau pe ecrane ca în Star Trek, mă întrebam dacă trebuie
să comand pe vreun gadget și dacă o să rămân cumva nemâncată din această
pricină, având în vedere că eu nici cu Iphone-ul nu prea știu ce să fac, înafară
să răspund la apeluri și să scriu mesaje pe diverse aplicații. Când mă uitam eu
așa mirată, de parcă eram la fabrica lui Elon Musk și nu la McDonalds, brusc
apare un om, din senin, zici că își dăduse engaged ca în Star Trek. I-am zis eu
ce vreau, un burger ordinar și niște cartofi la fel, dar calzi, am mâncat cu un
apetit de haită de lupi hămesiți și am plecat către casă, mai liniștită, mai
plină și ușor mai dezghețată fizic, că mintal e mai greu cu dezghețarea, mai
ales la vârste mai înaintate.
Ajunsă acasă, m-am culcat la ora 21:30. Al meu a venit în pat mai
târziu și nu a făcut zgomot, să nu mă trezească, cel mai frumos cadou pe care
putea să mi-l facă și fix ceea ce aveam nevoie.
E prea târziu să vă urez ceva pentru cele două sărbători de care
v-am povestit dar vă doresc să fiți cu toții iubiți în fiecare zi și la rândul
vostru să iubiți în fiecare zi, că restul vine de la sine. Pe cuvântul meu J
4 comments:
😂
Just another Wednesday in our life... eu ce sa zic de 14 Februarie nu sarbatorim ca oricum e imposibil sa gasesti un restaurant dragut fara sa fi rezervat sapte luni inainte si e mult prea multa lume.. plus ca era miercuri anul asta deci neah
pe 7 martie am batut apropouri vezi stii ce zi e maine nu uita :))) noroc ca au zis la radio in masina ca e ziua internationala a femeilor si mi-a dat un mesaj siropos.. si vineri mi-am cumparat jumatate de tona de frezii din partea lui :)))
Si aici e la fel cu Valentine s Day. Totul rezervat, totul aglomerat. Cred ca am incercat sa sarbatoresc de cateva ori in tinerete, dar m-a lasat rece tot timpul. Iubirea, daca e, trebuie sarbatorita zilnic :) Freziile sunt faine. Al meu nu cumpara flori, dar ca si tine, imi iau eu cu cardul lui, cand simt nevoia, hahahahaha
Hi ggreat reading your post
Post a Comment