Îmi plac zilele când nu fac nimic, apoi mă odihnesc. Sunt zilele în care mă rup de realitate și timpul mi-l dedic mie în exclusivitate. Sunt zilele în care telefonul este setat pe silențios și televizorul este oprit. Zilele astea sunt teribil de leneșe și neproductive dar le iubesc și am nevoie de ele ca să mă întorc la mine și la nevoile mele. De obicei petrec aceste zile în pijama, în pat, cititnd, dormind, scriind sau bucurându-mă de unele dintre prea multele mele plăceri vinovate: seriale mediocre, muzică mediocră, ciocolată și prăjituri în exces sau tabloide de scandal. Unii o numesc depresie, alții o numesc lene, alții poate chiar mizantropie. Eu o numesc voluptate. Pentru câteva zile, îmi permit această voluptate de a nu-mi păsa decât de mine.
Pe această din Lloret de Mar, Spania, am petrecut aproape două săptămâni de singurătate minunată. Eu, Mediterana, castelul, un prosop de plajă și un roman de Anais Nin. M-am redescoperit și cred că cele mai importante decizii din viața mea au început să prindă contur atunci. Și pentru că tot vorbim de Spania, să amintesc și de cea mai vinovată plăcere a mea:)
No comments:
Post a Comment