Astăzi vreau să declar iubirea mea necondiţionată Americii de Sud. M-am îndrăgostit de această parte a lumii când aveam vreo 16 ani şi am citit pentru prima dată "Un veac de singurătate" de Gabriel Garcia Marquez. Am citit-o pe nerăsuflate şi ştiu că m-am încurcat straşnic în personaje dar m-am îndrăgostit iremediabil de zilele care curg molcolm, întrerupte de sieste leneşe, de mâncărurile exotice, de superstiţii, de obiceiuri, de iubirile pasionale, de magia satului şi familiei columbiene. După bijuteriile de cărți ale lui Marquez au urmat alte și alte descoperiri literare, dintre care mi s-au lipit de suflet Vargas Llosa şi Isabel Allende. O surpriză minunată a fost și mexicana Laura Esquivel. Mai apoi, dragostea mea a crescut odată cu descoperirea muzicii sud americane: Carlos Vives, Julieta Venegas, Shakira, Juanes și atâția alții.
Când am locuit în Toronto, m-am împrietenit cu un grup de mexicani. Mâncare mexicană, petreceri mexicane, prieteni mexicani...cu fiecare zi mă simţeam din ce în ce mai mexicană în adâncul sufletului meu. Cu ei, am învăţat spaniolă în mai puţin de două luni. Parcă limba spaniolă fusese dintotdeauna ascunsă într-un ungher al creierului meu, aşteptând doar momentul potrivit să fie activată.
Nu ştiu să spun de ce sunt atrasă de cultura sud americană. Poate că într-o altă viaţă, am trăit acolo. Nu ştiu cum altfel să explic de ce tresar când aud ritmuri de salsa, de ce mă topesc când aud vorbe de dragoste în spaniolă, de ce sunt sigură că acolo lumina soarelui este portocalie şi verdele lor este mai verde decât verdele nostru. Nu am fost niciodată într-o ţară din America de Sud dar m-aş muta acolo mâine. Fără discuție.
Când am locuit în Toronto, m-am împrietenit cu un grup de mexicani. Mâncare mexicană, petreceri mexicane, prieteni mexicani...cu fiecare zi mă simţeam din ce în ce mai mexicană în adâncul sufletului meu. Cu ei, am învăţat spaniolă în mai puţin de două luni. Parcă limba spaniolă fusese dintotdeauna ascunsă într-un ungher al creierului meu, aşteptând doar momentul potrivit să fie activată.
Nu ştiu să spun de ce sunt atrasă de cultura sud americană. Poate că într-o altă viaţă, am trăit acolo. Nu ştiu cum altfel să explic de ce tresar când aud ritmuri de salsa, de ce mă topesc când aud vorbe de dragoste în spaniolă, de ce sunt sigură că acolo lumina soarelui este portocalie şi verdele lor este mai verde decât verdele nostru. Nu am fost niciodată într-o ţară din America de Sud dar m-aş muta acolo mâine. Fără discuție.
O petrecere cu mariachi in Toronto, de ziua Mexicului. Şi o melodie senzuală aici.
2 comments:
verdele lor e mai verde decat verdele nostru, de verdad. :)
Eram precisă:)
Post a Comment