Proiectul IUBIRE

Mâine, 14 februarie, este Valentine's Day, Ziua Îndrăgostiților la americani. O sărbătoare pe care am adoptat-o și noi moț și care nu mă atrage cu nimic. Multe inimioare, mult roz, mult sirop. Mă rog, I am not that kind of girl. Singurul lucru care îmi place la Valentine's Day este ciocolata în exces. Știți vorba aia din bătrâni: all we need is love but a little chocolate now and then, doesn't hurt.

Pe 24 februarie este Dragobetele. Nu știu mare lucru despre Dragobete și mi-e rușine. Știu că Dragobetele sărută fetele și că nu este o tradiție oltenească. Dar de câțiva ani încoace parcă mă agăț cu disperare de tradițiile românești. Le vreau celebrate, conservate, perpetuate. Am sentimentul că românii se leapădă de obiceiurile strămoșești, atrași de sărbătorile glossy ale țărilor "tinere" și încerc un sentiment de pierdere. De pierdere de identitate. Cu toate că eu nu sunt vreo patrioată. Aș pleca mâine din România dar mi-aș lua cu mine sarmalele, mămăliga, mărțișorul, vopsitul ouălelor de Paște, drobul de miel, călușul, dulceața de vișine făcută în casă...Apropo, am facut mămăligă cu brânză și smântână pentru niște prieteni mexicani și le-a plăcut mult. Au mâncat-o cu pâine. V-am spus doar că eu îmi iau mămăliga cu mine pe unde mă duc.

Mâine demarez un proiect personal. În intervalul 14 - 24 februarie, voi scrie un post pe zi, în care, în minim 100 de cuvinte, voi scrie despre iubire, despre ce iubesc eu, despre cum iubesc eu. Fiecărui post îi voi asorta o melodie dragă mie și o fotografie din arhiva personală.

Iubirea face lumea să meargă. Iubirea și ciocolata. Așa că, să dăm drumul la iubire: de sine, de iubiți, de părinți, de căței și pisici, împărtășită, neîmpărtășită, secretă, obsesivă etc. Viața și iubirea nu au granițe pentru mine. Nu cred că vârsta, culoarea sau sexul trebuie să fie impedimente pentru iubire. Spuneți-mi poveștile voastre de iubire la lavinika@gmail.com. Pe cea mai frumoasă o voi publica pe blog la sfârșitul proiectului. O poveste de iubire frumoasă nu este neapărat o poveste care s-a terminat cu ei luați și trăind fericiți până la adânci bătrâneți. O poveste este frumoasă dacă lasă o urmă, dacă îți face sufletul să zâmbească atunci când ți se ivește în minte preț de-o secundă, dacă te-a făcut mai bun.

Proiectul se va desfășura și în limba engleză pe www.ana-lavinia.posterous.com . Mai mult, pe www.torontotraveller.wordpress.com voi scrie în același interval de timp, 14 - 24 februarie, posturi zilnice despre motivele pentru care Toronto îmi este așa de drag.

Poftiți la iubire, vă rog:)