Aleg să aduc prima mea declarație de dragoste orașelor mari și necunoscute. Am fluturi în stomac de câte mă plimb într-un oraș pe care nu îl cunosc. Voluptatea de a nu știi unde sunt, de a nu știi unde ajung dacă fac stânga sau dreapta nu o poate egala nimic altceva. Îmi place să merg fără țintă pe străzi pe care nu le cunosc, printre oameni care nu înseamnă nimic pentru mine și pentru care nu exist. Îmi place să mă simt insignifiantă printre clădiri impunătoare și nefamiliare, îmi place să mă simt a nimănui printre străini. Nu știu cum te simți când vii pentru prima dată pe lume dar probabil aduce cumva cu sentimentul pe care îl am când încerc să-mi croiesc drum într-un oraș nou: sentimentul că o poți lua de la capăt, că poți fi cine vrei tu să fi, că nimic nu îți poate sta în cale. Când orașul îmi este complet străin, știu că nu eu sunt a orașului ci orașul este al meu, întins tot la picioarele mele.
Această fotografie am facut-o când m-am plimbat prima dată prin Toronto. Nu știam că sunt în Dundas Square, nu știam cum am ajuns acolo și nici cum o să ajung acasă. Priceless! :)
No comments:
Post a Comment