Cugetări despre Eurovision

Nu m-am uitat la Eurovision nici anul acesta şi nici în alţi ani. Nu m-am uitat din principiu şi pentru că am avut lucuri mai interesante de făcut şi pentru că nu nici nu ştiu unde e telecomanda. Acum o juma de an am decis să preiau controlul informaţiei care pătrunde la mine în creier şi uite aşa, am renunţat să mai deschid televizorul. Am tot ce îmi trebuie pe internet, pot să îmi selectez ce mă interesează în materie de ştiri, filme, muzică, documentare etc şi pot să îmi selectez şi dozele în care să primesc informaţia. Este foarte frumos în mintea mea de când fac asta, pe cuvântul meu.

Cu toate astea, trebuie să emit nişte păreri referitoare la Eurovision 2013, că mă mănâncă degetele. Nu despre concursul în sine, care o fi, n-o fi politic, sincer, nici nu mă interesează, că eu nu am venit pe Terra să descifrez teoriile conspiraţiilor mondiale, îi las pe alţii mai deştepţi să facă asta. Pentru o chestie bag mâna în foc, totuşi. Romania nu va câştiga niciodată Eurovision, poate să fie reprezentată şi de Metallica, pentru că Romania nu este în stare să organizeze o ediţie Eurovision. O ştiu şi eu, o ştiţi şi voi şi o ştie toată Europa. Ne dăm noi daci şi popor ales şi mai ştiu eu ce, până una alta, dacii sub ocupaţie romană, aveau drumuri mai bune ca ale noastre de acum. Poate ţărişoara asta să abunde de ospitalitate şi de munţi pitoreşti şi de văi fertile, atâta timp cât 209 km de la Craiova la Bucureşti se fac în vreo patru ore cu trenul şi asfaltul şi canalizarea nu reprezintă o normalitate nici măcar în marile oraşe, nu avem cum să credem că putem să facem tot ce fac ţările civilizate, că este clar pentru toată lumea că nu putem şi gata.

Deci, asta nu m-a deranjat. Că suntem pe locul 2 sau pe locul 10 mi-e egal. Ce m-a scos pe mine din sărite anul acesta, a fost poporul român. Frate, noi nu avem nevoie să ne dea nimeni în cap, pentru că noi ne dăm în cap singuri, gratuit şi eficient. Am urmărit comentariile de la articolele postate pe Facebook de diferite canale de ştiri şi m-a oripilat ura, intoleranţa şi ignoranţa românilor.

Ca să rezum comentariile: îl cheamă Ouatu, de unde rezultă că n-are coaie, de unde rezultă că are vocea subţire de unde rezultă că e gay care e o boală psihică, o ruşine, chiar infracţiune! Doamne dumnezeule şi maică precistă!

Noi nu ne mai civilizăm niciodată, pe bune. Toleranţa este primul pas spre civilizaţie iar noi, ca popor, în materie de toleranţă suntem în urmă rău de tot. Urâm păgânii, negrii, indienii, ungurii, chinezii, homosexualii etc. Dacă am putea, am arde pe rug tot ce nu este românesc şi ortodox.

În primul rând a fi gay nu este o alegere şi nici o boală. În al doilea rând, oamenii nu trebuie judecaţi din punct de vedere profesional, după felul în care fac sex. Atâta timp cât  actul sexual are loc între doi adulţi care consimt, unde e problema, mă rog? Homosexualitatea nu te face mai puţin deştept, mai puţin bun în domeniul în care activezi. Leonardo da Vinci a fost homosexual. Aşa, şi? Îi anulează asta în vreun fel opera?

Trecând peste partea cu orientarea sexuală a lui Cezar, ajungem la partea cu faimoasa rochie. Care rochie era de fapt pelerină. Cineva, în sfârşit s-a gândit să exploateze mitul lui Dracula şi noi comentăm. Bram Stoker ne-a oferit mitul pe tavă şi noi habar n-am avut ce să facem cu el. Am văzut castel Dracula şi la Niagara, fac ăia bani grămadă cu un casteluş kitchos şi noi cu ditamai monumentul istoric nu facem nimic.

Ca să nu mai spun că pe seama vampirilor se fac miliarde în toată lumea. Filmele şi cărţile cu vampiri sunt mereu în topul vânzărilor. Musicalul „Dansul Vampirilor”, a cărui acţiune se întâmplă în Transilvania, apropo, se joacă de zece ani. A fost un mare succes la Viena, apoi la Hamburg şi acum la Berlin. Cum făcurăm şi noi oleacă de spectacol vampiresc, săriră românii de cur în sus. Băi, e un show, ce atâtea discuţii? Zău că maneaua lui Mandinga de anul trecut n-a generat atâtea critici. 

Nu vreau să spun că Cezar e un solist bun sau prost, că melodia e bună sau proastă. Muzica, la fel ca şi filmele, literatura şi mâncarea sunt de gustibus. Cezar a adus ceva nou ca stil, un fel de pop opera cu accente de dubstep. Mie personal îmi plac abordările inedite în general, şi exact asta mi-a plăcut la melodia lui, că era altceva Şi m-a impresionat vocea foarte mult. Cezar este contratenor şi nu sunt mulţi ca el pe lumea asta. Vocea lui este o voce rară, un dar de la natură, nu un indiciu al numărului de coaie de sub pelerină. Pardon, rochie. Şi nu este nici un indiciu al sexualităţii lui. De unde ideea asta că homosexualii sunt efeminaţi şi vorbesc subţire? Credeţi că nu există, să zicem, motociclişti de 150 de kile care vorbesc gros care sunt gay? 

Umila mea experienţă de viaţă m-a învăţat că oamenii se tem mai mult de schimbare decât de moarte. În faţa a ceva nou, primul impuls al oamenilor este cel de respingere. Şi este ok, zău dacă nu înţeleg, chiar dacă eu nu fac parte din această categorie. Unii oameni au nevoie de mai mult timp să se adapteze la nou, asta e. Ceea ce nu înţeleg, este de ce resping noutatea cu agresivitate? De ce reticenţa se transformă în violenţă? 

Şi toate ca toate, până la urmă Cezar era reprezentantul României. Era datoria noastră de compatrioţi să îl sprijinim moral, că oricum mai mult de atât nu aveam ce face. Europa ne fute de câte ori are ocazia, de ce ne futem şi noi singuri, nu pricep. Ne victimizăm, acuzăm UE că ne discriminează, că ne tratează prost. Dar cel mai mare rău ni-l facem singuri.

Şi ca să închei, în timp ce presa românească a dezbătut intens rochia şi coaiele lui Cezar, presa europeană i-a lăudat vocea adeosebită. Prieteni de-ai mei din Germania, Finlanda, Franţa şi Belgia au sharuit melodia lui şi îmi spuneau că speră să câştige, că e favorit pe la ei pe acolo. Oare să fie ei mai proşti ca noi? Hmmm….