Pages

Thursday, July 11, 2013

Londra

Beau o vodka orange și vă scriu de pe canapeaua mea din Kingsbury, după o zi de plimbare pe Baker Street și pe Oxford Street și de lenevit în Hyde Park, cu căștile în urechi și gândurile departe. Spre seară, am poposit oleacă în Trafalgar Square, unde, pe un ecran se transmitea în direct de la Royal Opera House un spectacol de operă. Nu știu care, ceva de Puccini, foarte, foarte frumos. 

Da, m-am mutat la Londra. Am ajuns aici vinerea trecută, la ceas de seară, după așa de multe ore, de parcă veneam de la New Delhi, nu de la Craiova. M-am mutat aici că a fost de-a dreptul musai, că zău dacă mai aveam ce să scriu pe blog. Adică, pentru voi am făcut-o, ca să știți. La Craiova nu mi se mai întâmpla nimic, devenise costisitor să plec toată ziua bună ziua în niște vacanțe, doar că să pățesc chestii pe care să vi le povestesc. The things I do for you, măi oameni buni, măi!

Nu, nu am job aici și nu, nu știu dacă o să rămân aici. Asta mă întreabă toată lumea, deci bănuiesc că v-au trecut și vouă întrebările astea prin cap. Părerea mea e că omul nu-i copac, să stea doar într-un loc. Lumea asta e mare și numai bună de cutreierat. O să mă vântur toată viața de colo colo, vă promit și îmi promit. La Londra nu știu cât stau, probabil până îmi vine altă idee. Sau până mă primește Canada. Om vedea. Până una alta stau, mă plimb, îi gătesc surorii mai mici și imi caut job. Orice fel de job. Sincer, mi-ar plăcea să fiu chelneriță o vreme. N-am fost niciodată chelneriță, mi se pare foarte mișto ca și experiență. I know, I know, nu-s zdravănă la cap, nu mă mai certați!

Cel mai mult îmi place la Londra că pot să mă duc în parc și să mă întind pe iarbă fără să am grija rahaților de câine. Sincer. E așa o voluptate imensă să te poți așeza liniștit pe iarbă! Și îmi plac oamenii. Îmi primul rând, pentru că sunt frumoși. Și nu vorbesc din punct de vedere fizic. Sunt frumoși că nu sunt încruntați, că zâmbesc, că zic sorry și thanks tot timpul, că se îmbracă în culori turbate, că își poartă hainele cu relaxare, fără să fie copleșiți de povara brandurilor, că sunt ei, că își văd de treaba lor și nu se uită unii după alții etc. Apoi îmi plac pentru că sunt de toate felurile. De toate culorile și religiile, îmbrăcați tradițional sau glamorous sau rock sau ciudat. Îmi place diversitatea de mor pentru că într-un oraș așa de cosmopolit simt că am și eu loc. Nu se uită nimeni la mine dacă merg pe stradă și cânt în timp ce ascult muzică, de exemplu. Trec neobservată, nu exist în marea asta de oameni care mai de care mai altfel decât celălalt. 

Toate ca toate, dar mâine fac o săptămână de când sunt aici și încă nu mi s-a întâmplat nimic senzațional. Asta dacă nu luați în calcul că de vreo trei zile am păduchi și că pe o stradă oarecare, puțin circulată, am dat nas în nas cu un tip pe care l-am cunoscut când am vizitat Londra în 2011. Lumea e mică și la Londra, bag seama. Dar a fost ok, a dat o bere băiatul, oricum mă cam plictiseam.

Ei, cam atât de pe canapeaua mea din Kingsbury. Până una alta, nu uitați să live, love, laugh, dragii mei. Eu una, asta mi-am setat ca planuri de prezent și de viitor. See ya!


22 comments:

cotos said...

Dupa 8 luni petrecute pe strazile LOndrei, iti doresco sedere frumoasa. Un oras mai cosmopolit rar mi-a fost dat sa vad. Distractie si voie buna in british style.

Anonymous said...

Pfuai, multumim ca te gandesti la noi, cei prea saraci ca sa avem vieti plicticoase :D
Eu ma multumesc cu Bucurestiul, nu am tupeu la mai mult si de fapt nu am la cine sa ma duc in afara, desi as vrea.
Cuvanta

Razvan Ianculescu said...

beau o cafea zapacita si te injur printre dinti. Nu cu rautate, cu drag :)

Lavinia said...

Multam frumos. Sper sa stau mai mult de opt luni :))

Lavinia said...

Eu ti-am mai zis. Iei bilet, faci bagaj si pleci la drum cateva zile. Chiar si singura, daca nu vrea nimeni sa te insoteasca. Nu as fi facut nici jumatate din chestiile pe care le-am facut daca asteptam sa am companie :)

Lavinia said...

Injura-ma cu drag si roaga-te sa mi se intample lucruri, ca sa ce scrie :)))

Tina said...

Bine ai venit si sedere placuta, plus iti doresc evenimente multe ca sa ai ce scrie:)) Uite, vezi, eu chiar iti doresc sa ti se intample lucruri.
Asa de bine ai conturat oamenii de aici din Anglia, nu numai din Londra, incat imi vine sa te imbratisez. Exact pentru aceleasi lucruri ii plac si eu. Printre ei ma simt eu insami.

Oana said...

Toate ca toate, mi-s convinsa ca Londra ii faina, dar... paduchi? WTF? :))

Lavinia said...

I-a adus sora-mea de la serviciu. Lucreaza cu copii:)))

Lavinia said...

Multam frumos pentru caldele urari. Si sa fie intamplari, doamne ajuta:))

Laurentiu said...

Lasa ma ca ajunge si eu la Londra, de mult timp planuiesc asta dar mereu au primat alte obiective. Poate nu revi cu o galerie foto!

frmshk said...

O săptămână la Londra și nu ți s-a întâmplat nimic spectaculos, zici. Simplul fapt că ești acolo e deja spectaculos. Că poți să te așezi în iarbă, pur și simplu... și multe altele. Londra e un preaplin, cu de toate, are ce să-ți dea. Ahh, ce de amintiri mi se trezesc...

E de admirat curajul tău și îți doresc să îți fie drumurile line pe acolo... sau măcar să ai putere să le treci pe toate cu bine... ședere plăcută la Londra, până la viitoarea destinație, bucură-te de orașul ăla frumos!!!

Adriana said...

vreau si euuuuu :((( ma iei si oe mine?:D

Nautilus said...

Ce specie de păduchi sunt?.. Au sânge albastru englezesc?.. :P :D

Lavinia said...

Cu pozele mai greu, mi-e cam lene și să fac poze, dar mai ales să le postez :)) O să încerc totuși...

Lavinia said...

Ai dreptate, faptul că fiecare ieșire mă uimește într-un fel sau altul prin ceva nou și frumos, e deja spectaculos. Multumesc că mi-am reamintit că asta imi place cel mai mult cand sunt intr-un loc nou: faptul că nimic nu mi-e familiar.

Si multumesc si pentru urari. Nu stiu dacă o sa iasa bine sau rau, cert e ca va fi o experienta. Si toate experientele au farmecul lor.

Lavinia said...

No, hai :))

Lavinia said...

I-am luat de la soră-mea, nu de la printul Harry :))))

coolnewz said...

vezi ca sunt capuse in iarba! :)

Lavinia said...

Hahaha si eu m-am gandit! Dar se pare ca iarba e capuse free. Caca nu, capuse nu, raiul e pe pamant, se pare :))))

Vienela said...

Am o rochita de vara, lunga pana la glezne, larga si de culoare kaki. Baiatul meu a promis ca fuge de acasa daca indraznesc sa ies imbracata asa, ca o baba, pe strada. Ma conformez si ies in fuste care nu ajung pana la genunchi. Trebuie sa fac un drum pana la Londra, macar pentru a iesi o data imbracata cu rochita asta, fara ca baiatul meu sa se simta prost... :)))

Lavinia said...

Da, aici totul merge :)) Te astept cu drag!