Căutare

Wednesday, March 20, 2013

Recenzie "Relaţii exuale"

Am sentimente amestecate faţă de “Relaţii exuale. Am citit-o într-una dintre zilele în care am fost bolnavă şi nu mi-a priit nimic, poate că este şi acesta un motiv pentru care nu prea mi-a plăcut.

Pe scurt, firul narativ se învârte în jurul poveştii de iubire dintre Lasse şi Tess, aflaţi într-o relaţie de şapte ani. De doi ani însă, nu mai întreţin relaţii sexuale deşi sentimentele dintre ei sunt totuşi calde şi puternice. Cei doi au crescut separat, în loc să crească împreună şi asta a provocat prăpastia dintre ei.

Îmi place cum este radiografiat acest conflict, mai mult din perspectiva lui Lasse, decât al lui Tess. Îmi place cum este surprins personajul în descrierea acestei relaţii muribunde.

Dar, din punctul meu de vedere povestea devine nerealistă de la un anumit punct. Autorul pare să idealizeze iubirea, dar exagerează şi dă într-o dulceaţă aproape grotească.

În primul rând, mă îndoiesc că un cuplu de tineri frumoşi şi activi sexual, petrec doi ani de relaţie fără sa facă sex şi fără ca unul dintre ei să aducă problema în discuţie. Apoi, discutată sau nediscutată, lipsa relaţiilor sexuale generează frustrări care ulterior duc la conflicte. Nu şi în această poveste. Cei doi trăiesc de doi ani iubindu-se nespus, nediscutând despre lipsa sexului din viaţa lor de cuplu şi neînşelându-se unul pe celălalt.

Şi să zicem că aş fi trecut peste asta dacă nu ar fi urmat despărţirea. Deci, după ce în final au discuţia urmată de separare, evident, cei doi îşi continuă relaţia în acelaşi fel: se văd, se sărută, se alintă, dorm împreună. Nici o diferenţă faţă de viaţa pe care o duceau înainte de despărţire. Mai mult, hotărăsc să facă o petrecere de despărţire la care să fie invitaţi toţi cunoscuţii lor, iar la această petrecere ei se comportă ca doi îndrăgostiţi. Cum spuneam, idealizarea iubirii merge prea departe pentru gustul meu.

Personajul meu preferat este unul secundar, mai precis tatăl lui Lasse, care trăieşte frumos şi moare demn. Relaţia lui Lasse cu familia sa şi cu prietenii săi reprezintă cea mai frumoasă parte a romanului, după părerea mea.

Lasse este pierdut şi din punct de vedere profesional. Este urmărită agonia lui în lumea în declin a stand-up-ului, unde el nu îşi mai găseşte locul. Pentru că tatăl său este pe moarte, el doreşte să îi păstreze amintirea vie şi face un material cu vorbele de duh ale părintelui său. Este un material care lasă audienţa zâmbind duios, nu râzând în hohote iar pe Lasse îl face să îşi iubească iar meseria. Acesta este un moment de cotitură în cariera sa, el hotărând să renunţe la stand up comedy şi să se apuce de sit down comedy. De fapt, autorul romanului este inventatorul acestui tip de comedie, numit sit down comedy.

Una peste alta, am mai avut o problemă şi cu traducerea romanului. Traducătorul a abuzat de cuvintele “nenică” şi “nema” care nu sunt foarte utilizate în limba română, poate de aceea mi-au zgâriat retina. În roman se foloseşte un limbaj colocvial, ce-i drept, dar eu una, nu cunosc pe nimeni care să folosească “nenică”. Cred că “frate” ar fi fost mai potrivit. Părerea mea!

Mi-ar plăcea să citesc şi alte cărţi scrise de Michel Birbaek, că încă nu sunt edificată în privinţa lui. În ce priveşte  „Relaţii exuale”, o recomand, totuşi. E o lectură destul de lungă, peste 400 de pagini şi deşi în ansamblul ei nu mi se pare o carte extraordinară, unele bucăţi mi-au mers la suflet. 

Notă: Aceasta este cea de-a doua recenzie scrisă pentru campania vALLuntariniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. Pentru fiecare cincisprezece comentarii, Romsilva plantează un copac. Recenzia precedentă a strâns deja nouăsprezece comentarii. Ce ziceţi, mă ajutaţi să plantăm cel puţin doi copaci? :)

P.S. Toţi cei care aţi comentat la recenzia precedentă sau veţi comenta la aceasta, veţi fi adăugaţi în blogroll-ul meu, în semn de mulţumire că mă ajutaţi să plantez copaci :)