Pages

Friday, January 2, 2015

Bilanț la 31 decembrie (pe 2 ianuarie). Și rezoluții.

La sfârșitul lui 2014 am scris treaba asta: 

În 2014 vreau să fac un curs de creative writing și cursuri de salsa, vreau să învăț totuși franceză, să vizitez Amstardamul și Parisul, să merg într-o vacanță exotică, să merg mai mult la teatru și la musicaluri, să cunosc oameni frumoși, să îmi public cartea, să găsesc o cale să ajut măcar un copil, într-un fel sau altul, încă nu știu cum, și să mă fac om mare. Mare la minte și la fapte. 

În plus, VOI FACE CEVA NOU ÎN FIECARE LUNĂ and that's a promise. 


Acum, pe 2 ianuarie 2015, trag linie și văd ce știu de-o viață: sunt foarte nestatornică și ceea ce îmi iese, îmi iese din întâmplare, nu din determinare.

Așadar:

- Nu am făcut nici un curs de creative writing, dar am facut un curs de Community Interpreting. Sunt interpret certificat și habar n-am cum am ajuns aici. 

- Nu am făcut cursuri de salsa. Am avut un voucher primit cadou de la fostul iubit, care a expirat in geantă. Voucherul, nu iubitul.

- Nu am învățat franceză, dar mi-am găsit un iubit francez. Se pune? 

- Am vrut să vizitez Amsterdamul și Parisul așa că am început glorios cu Oslo, la sfârșitul lui ianuarie 2014. Am fost totuși la Paris, de Paște. Nu am fost în nici un loc exotic, nici măcar în Tenerife.

- Am fost la câteva musicaluri, dar nu la unul pe lună, după cum aspiram eu. Am cunoscut oameni mișto, în schimb. Mișto de tot. Sincer, sunt înconjurată de oameni atât de frumoși, că uneori mă întreb ce naiba am făcut eu bun în viață, să merit așa ceva. 

- Nu am publicat cartea pentru ca o rescriu. Iar. Dar am primit writing jobs in London. Tot din întâmplare, că n-am căutat. Cine caută, găsește, desigur, dar se pare că uneori ești găsit oricum. Trăiască lenea, nu? Nu!

- Nu am făcut mari acte de caritate. Nici măcar unele mici. Sunt dădaca a trei copii și susțin economic magazine caritabile. Dar nu cred ca se pune. Sigur nu se pune.

- M-am făcut om mare. De fapt, să nu exagerăm. M-am făcut om MAI mare. Am făcut patru luni de terapie UGIGĂTOARE și m-am făcut mai înțeleaptă, cred eu. Îmi înțeleg actiunile și reacțiile mai bine, de unde rezultă că mă pot ține cumva sub control și pot să mă autodetermin să apuc căi mai bune în viață. Dacă înțelegeți ce vreau să spun. Dar cred că nu. Sunt cam incoerentă. 

- Tot din categoria "m-am făcut om mare", să știți că mă mut singură. Am găsit o garsonieră drăguță într-o zonă mai bună decât în cea care locuiesc în prezent și la sfârșitul lunii ianuarie o să am casa mea. Îmi era dor, sincer...

- Nu am făcut ceva nou în fiecare lună, dar am ieșit din rutină destul de des. Și mă felicit pentru asta. 

În 2014 concluzionam în felul următor:

Bineînțeles că în drum spre țeurile mele voi fi mai atentă la drum decât la țeluri, deci s-ar putea să mă ia valul și să fac cu totul alte chestii în 2014, și o să mă bucur dacă o să fie așa, pentru că viața e cea mai frumoasă atunci când te fură peisajul arterelor secundare ale drumului principal, ca atunci când vizitezi Roma, de exemplu, și găsești atât de multă poezie departe de larma turiștilor de pe Via del Corso, pe străduțele lăturalnice. Dar despre asta să vorbim în decembrie 2014, zic.

Citind bilanțul de mai sus, văd că am avut dreptate. M-a furat peisajul, într-adevăr și am făcut alte chestii. Dar a fost mișto. 2014 a fost un an greu pentru mine, dar foarte frumos și important în existența mea ca om, pentru că am reușit să dau un contur și un sens șederii mele la Londra. 

În 2015 vreau doar atât: să ajung la timp peste tot pe unde am treabă, să economisesc bani și să mă opresc din rescris cartea. Eventual s-o și public, dacă se poate. Atât și nimic mai mult. 

Hai 2015! Uimește-mă!

Un an nou cu surprize placute sa aveti!