Pages

Friday, March 9, 2018

8 Martie versus 14 Februarie

I-am zis omului meu ieri de dimineață, vezi, bă dragă, că azi e ziua femeilor. El mi-a zis că e ziua mea în fiecare zi. Pragmatică cum sunt, am întrebat unde mi-e cadoul. A zis că aici, și m-a luat în brațe și m-a pupat în bot. Și cu asta basta, ziua de 8 Martie. 

A, ba nu, stai, că seara a adus niște plase pe care mi le-a lăsat în bucătărie, unde eu făceam supă de linte, că e menajera în concediu medical și a trebuit să-i preiau eu atribuțiile, dar despre asta mă vaiet altădată. Eu îi zisesem să cumpere sare așa că am găsit în plase saci de gunoi de 70 de litre care nu știu la ce ne folosesc, brioșe, fel și fel de fructe uscate, nuci, un borcănel mic de sare de mare care nici măcar nu e prea sărată dar cică alta n-a avut, dar eu eu cred că n-a văzut el și asta e altă poveste, și o ciocolată Cadbury cu lapte care e preferata mea și a copilului cel mic. Mă duc să îi arăt copilului ce avem la desert, la care al meu sare în sus, dar aia e pentru tine! Adică pentru mine. Eu zic că nu-i bai, că împart cu copilul, el, că nu și nu că e de ziua internațională a femeilor. Ce romantic. Cât despre ciocolată, dacă vă intersează soarta ei, e tot în dulap, că am mâncat cu toții brioșe la desert. O s-o împart cu copilul în weekend, și nu de generoasă ce sunt ci de grasă ce sunt. Ultimul lucru de care are nevoie țesutul meu adipos este o ciocolată ÎNTREAGĂ.

Și așa a fost cu 8 Martie în familia mea româno-braziliano-australiano-portugheză din Londra. Acum hai să vă povestesc și de 14 Februarie dacă tot mă apucai.

Toată săptămâna aceea am avut un proces înafara Londrei, deci am făcut o navetă serioasă și zilnică. În fiecare zi m-am trezit la șase, ca să ajung la tribunal la nouă și ceva, apoi începea munca asiduă, cu doar un sfert de oră pauză la prânz. Am trăit cu cafea și bagels de la Starbucks toată săptămâna, a fost oribil. 

Ziua lui Valentin a căzut miercurea, a treia zi de proces. Eram deja ruptă, cearcănele îmi ajungeau în gură și bruma de energie pe care o mai aveam o foloseam ca să îmi fac treaba de interpret. În rest eram pe avarii și eu când sunt pe avarii privesc în gol de câte ori am ocazia, măcar să mă conserv dacă să mă încarc nu pot.

În ziua aia a mai fost și un frig cumplit, cu tot cu ploaie rece, ca să fie treaba treabă. Am terminat ziua de muncă târziu, era întuneric deja și străzile erau pustii.  În drum spre gară mă gândeam că tot ce vreau e o mâncare caldă în stomac, dar repede, că mor de frig și de oboseală și vreau acasă mai repede, să mă culc că trebuie să mă trezesc să vin înapoi la tribunal. Și atunci am văzut un McDonalds. 

Nu mai intrasem într-un McDonalds din 2011, când eram în Toronto și cafeaua de la McDonalds mi se părea spectaculoasă. Am zis fie ce-o fi, am intrat și m-am mirat toata. Înaltă tehnologie, meniurile erau pe ecrane ca în Star Trek, mă întrebam dacă trebuie să comand pe vreun gadget și dacă o să rămân cumva nemâncată din această pricină, având în vedere că eu nici cu Iphone-ul nu prea știu ce să fac, înafară să răspund la apeluri și să scriu mesaje pe diverse aplicații. Când mă uitam eu așa mirată, de parcă eram la fabrica lui Elon Musk și nu la McDonalds, brusc apare un om, din senin, zici că își dăduse engaged ca în Star Trek. I-am zis eu ce vreau, un burger ordinar și niște cartofi la fel, dar calzi, am mâncat cu un apetit de haită de lupi hămesiți și am plecat către casă, mai liniștită, mai plină și ușor mai dezghețată fizic, că mintal e mai greu cu dezghețarea, mai ales la vârste mai înaintate.

Ajunsă acasă, m-am culcat la ora 21:30. Al meu a venit în pat mai târziu și nu a făcut zgomot, să nu mă trezească, cel mai frumos cadou pe care putea să mi-l facă și fix ceea ce aveam nevoie.

E prea târziu să vă urez ceva pentru cele două sărbători de care v-am povestit dar vă doresc să fiți cu toții iubiți în fiecare zi și la rândul vostru să iubiți în fiecare zi, că restul vine de la sine. Pe cuvântul meu J




Tuesday, March 6, 2018

Jurnal de weekend la Londra

                                          

Sâmbătă

M-am trezit ca proasta, la 6. Mă trezesc de trei săptămăni la 6, că am lucrat în fiecare zi, la mama dracu, și am făcut navete de mi-au ieșit pe gât și pe urechi, și azi, când puteam să dorm până la extrem, m-am trezit iar la 6, ca proasta, precum v-am spus.

A făcut soră-mea cafea, m-am hlizit cu nepoata, pe la 8 m-am culcat la loc, ambițioasă cum sunt, că eu când vreau să fac ceva, fac, domne. Și am mai dormit un pic, dar tot dădea nepoata ture pe hol, chițăind în stilul ei caracteristic de bebeluș delicios dar care atunci îmi irita oribil ce mai rămăsese din creierul meu amărât, suprasolicitat de muncă și de anxietate și atrofiat de depresie. E clar că îmi trebuie un creier nou, aștept cu interes o tehnologie revoluționară de transplat de creier, că nu mai pot cu al meu.

Habar nu am am ce am mai făcut sâmbătă. I-am pus pe copii să își facă de mâmcare, ca o mamă vitregă ce sunt, eu mi-am comandat paste, pe care le-am mâncat în pat, mi-am făcut vreo două măști, am citit, am băgat rufe la spălat, adică, pe scurt, am îmbinat cu brio statutul meu de mamă vitregă, complet iresponsabilă dar cu intenții bune, cu apucăturile de divă depresivă. Extenuată, la 21:30 am adormit dusă.

Duminică

M-a trezit boyfriend la 8, cu cafeaua. Am lenevit până pe la 10, hlizându-ne ba între noi, ba cu nepoata și la 10 mi-am făcut bagajul și am plecat la hot yoga. La yoga le-am drăcuit în gândul meu pe toate muierile alea care își pun picioarele după cap mai ușor decât mă aplec eu să îmi leg șireturile, am greșit toate posturile, bineînțeles, am folosit elemente ajutătoare aproape tot timpul și m-am întrebat cum naiba pot să fac sex că din câte mi se pare mie de la yoga,  picioarele mele nu par să se deschidă mai mult de cinci grade, cu indulgență. Dar să nu intrăm în detallii.

După yoga am băut un ceai apoi am intrat la duș. La dușul comun, și da, m-am uitat la femei, recunosc. Dar asta pentru că nu erau bărbați. Altfel m-aș fi uitat și la bărbați, și la femei. După care, o doamnă a început să își spele hainele în chiuvetele din baie. În chiloți, cu țâțele goale și bălăngănindu-se stânga dreapta, bătea la rufele alea ca mamaie când spăla rufe la covată cu săpun de casă. Am vrut să-mi spăl un măr dar când am văzut rufe la înmuiat într-o chiuvetă și la cealaltă chiuvetă doamna frecând de zor, cu toată ființa ei și cu țâțele în vânt, am mâncat mărul nespălat.

Am plecat să caut pub-ul unde trebuia să mă întâlnesc cu o prietenă, să mâncăm niște Sunday Roast, să comentăm The Nix și să consumăm alcool. Aveam ceva timp la dispoziție, așa că am oprit la un supermarket de unde am cumpărat grapefruit feliat pe care l-am mâncat pe o bancă, cu ochii în kindle. 

Apoi am mers la pub. Masa nu era disponibilă încă, prietena era în întârziere, așa că mi-am pus salteaua de yoga și geanta cu hainele și prosoapele ude lângă bar, eu m-am cocoțat cu greu pe un scaun, am făcut abstracție de lumea îmbrăcată frumos și, în blugii mei largi și în cizmele Ugg, am comandat un Bellini și am continuat să citesc. Până a fost gata masa și a venit prietena, am terminat și cartea și cocktailul și eram gata beată, de nemâncată ce eram.

După care ne-am stuffed our faces, adică, în traducere liberă, ne-am umflat fețele, adică am mâncat, am băut eu bere și ea vin, am vorbit cât am putut, că ne-a venit somn după atâta carne și alcool. Pe la ora patru m-am dus naibilui acasă, unde am tras un pui de somn de la 5 la 7, după care nu am mai mâncat cină că până luni la prânz nu mi s-a mai făcut foame, după friptura aia de porc.

Nu știu ce am mai făcut duminică seara. Nu am văzut niciun film cu boyfriend că el de două zile se uită la documentare cu Hitler, de care eu nu am chef, că eu aveam în cap ceva gen Pretty Woman, ușor și drăguț, în încercarea mea de a păstra liniștea din bula mea personală, tulburată oricum de Trump și de Dragnea. Deocamdată prezentul e destul de consistent și îngrijorător, trecutul a trecut, e important, dar prefer să las istoricii și pe boyfriend să dezbată, eu mă uit în continuare la prostii distrugătoare de materie cenușie, că sunt prea bătrînă să mai pretind că-s vreo sofisticată. După care m-am culcat.