Altă confesiune sexy

Din ciclul "I kiss and tell" adică, în traducere liberă, "eu pup şi zic pe blog", în anul de graţie 2010, nu ştiu cum naiba m-am dus la Mamaia cu nişte prieteni, la un festival de muzică din aia de club, festival care am şi uitat cum se numeşte între timp. A fost o întâmplare, mie nu îmi place litoralul românesc, daţi cu pietre dacă vreţi, dar asta e. Muzica de club îmi place în club, dacă sunt băută bine şi nu înţeleg ce mi se întâmplă în cap, deci, prezenţa mea la un festival dedicat acestui curent muzical e şi mai lipsită de sens decât prezenţa mea pe litoralul românesc.

Mă rog, cum spuneam, nu mai ştiu exact de ce am făcut ce am făcut, cert e că am făcut-o şi gata. Ajunserăm noi la mare, închiriarăm nişte camere la o pensiune din Năvodari şi ne apucăram în principiu de băut. Se făcu seară într-un final, aşa că ne apucarăm să ne pregătim pentru marele festival. Vorba vine.

La mine pregătirile au constant în a face un duş şi a-mi întinde părul cu placa. A, şi mi-am luat şi o rochiţă pe mine. Şi cred că mi-am dat şi cu fond de ten, dar nu bag mâna în foc. Nu eram prea pătrunsă de eveniment, e clar.

La marele festival parcă eram la mine la Craiova pe Unirii, toţi mondenii oraşului erau prezenţi. Nu am făcut mulţi pureci în corturile alea că era o căldură cumplită. Nu ştiu dacă vă amintiţi noaptea aia din august 2010. Cică a fost cea mai caldă noapte din anul ăla. Adică, să vă explic. Stăteam pe malul mării şi parcă eram în seră. Mi s-a încreţit părul de la zăpuşeală şi aveam rochia umedă pe mine. Nu era nici o briză, nici un vânticel cât de mic. Nimic! Aşa că în măreaţa seara de festival eu am stat mai mult în apă, îmbrăcată, bineînţeles, că eu sunt cuviincioasă de fel.

Spre dimineaţă m-am dus înapoi în cort să îmi caut prietenii. Şi cum stăteam eu aşa, uitându-mă lung, vine spre mine cel mai frumos băiat din cortul ăla. Venea croit, zâmbind, cu mâna întinsă, fix spre mine. Eu întorc capul să văd cine e în spatele meu, nu prea îmi venea a crede că vine frumuseţea la mine, care arătam ca o curcă plouată, vă zisei că m-am bălăcit toată noaptea. Iar părul era creţ spre afro gen. Până să-mi revin eu din uluială, băiatul deja făcea cunoştinţă cu mine. Am făcut şi eu cu el, na, din politeţe. Şi că era frumos. Am stat noi un pic de taină, eu de la Craiova, el de la Paris, vă daţi seama, aveam multe în comun. Nu prea ştiam ce să fac cu el, că mereu ma ia dumnezeu ăsta prin surprindere şi-mi dă în cap cu câte o frumuseţe când mă aştept mai puţin.

Până la urmă, ca să nu-l las singur acolo, l-am luat cu mine când am plecat, ce naiba să fac? Era reputaţia României în joc, nu am vrut să demitizez proverbiala ospitalitate românească, mă înţelegeţi. Deci a mers francezul cu noi la Năvodari, l-am pus noi la masă, i-am dat din bucatele noastre şi din cafeaua noastră. Apoi, l-am luat cu noi pe plajă să admirăm răsăritul. După ce soarele a răsărit şi s-a căţărat în înaltul cerului, prietenii mei au plecat la culcare iar eu am rămas cu francezul cel frumos, noi doi singurei, ca doi porumbei. Ne-am pupat, ne-am hârjonit în apă până pe la prânz şi... cam atât.

Nici până în ziua de azi nu-mi explic ce am avut în cap în ziua aia. Am vrut eu să-i demonstrez francezului că nu toate româncele cad pradă uşor străinilor frumoşi dar sincer, cred că el d-aia n-a mai putut şi la toată afacerea cea care a pierdut am fost eu. Că era frumooooooos! Adică vă mai zisei că era frumos, nu mai insist. Dar frumos de tot!

Singurul gest erotic pe care mi l-am permis a fost să-l pun să caute pe google ceva despre Craiova în franceză şi să-mi citească cu accentul lui de francez, în timp ce eu, extaziată toată, îmi dădeam ochii peste cap de plăcere. (Doamne, că proastă am mai putut să fiu!!!)

Şi ca să aduc totuşi povestea în zilele noastre, să ştiţi că aseară am primit un mesaj de la francez, cum că îşi aminteşte cu mare plăcere de ziua aceea de vară din 2011! când am privit răsăritul împreună. Acum, nu ştiu cu cine s-a uitat el la răsărit în 2011, că eu eram la Toronto, dar nu-i bai, am lăsat-o aşa. Cert e că eu cred că trebuie să mă duc puţin pe la Paris, ca să repar pozna şi să îmi limpezesc conştiinţa. Şi să vizitez Luvru, dacă tot sunt acolo.