V-am mai spus că mie cele mai frumoase chestii mi se întâmplă absolut întâmplător. Ei bine, tot dintr-o întâmplare am ajuns la Oslo. Mai precis, o colegă de liceu stabilită acolo, mi-a scris un mesaj de ziua mea și pe lângă tradiționalul "la mulți ani " m-a invitat pe la ea. Eu nu am stat să mă mai gândesc, ca omul, că poate e o invitație din curtoazie, nu frate, eu am luat-o de bună și mi-am și cumpărat bilet de avion. Am avut bunul simț să îi comunic datele înainte să confirm rezervarea, măcar atât.
Deci, ce trebuie să înțelegeți de aici este să nu mă invitați pe la voi că eu vin! Zborurile sunt ieftine de la Londra așa că s-ar putea să fiu la voi în sufragerie înainte să vă dați seama ce ați făcut. Să nu ziceți că nu v-am spus!
Buuuuun. Și se făcu ziua de grație 23 ianuarie când trebuia să zbor la Oslo. Mi-am luat zbor la 13:20, ca să nu fiu nevoită să mă trezesc cu noaptea în cap. Urăsc să mă trezesc devreme, urăsc, urăsc, urăsc! Am făcut check in online, poarta se închidea la 12:50, am calculat eu că trebuie să fiu la aeroport la ora 12:30, ceea ce ar fi însemnat să plec de acasă pe la ora 10:00-10:15.
Numai că...mi-a fost atât de lene să mă dau jos din pat, că am plecat de acasă la ora 10:45. Era puțin probabil să ajung la timp, dar am zis totuși să încerc. Pe drum încercam să mă simt măcar prost că urma să pierd avionul de prea multă lene, dar nu am reușit. Mare nesimițită am fost în ziua aia. O treabă am avut și eu, una singură, să prind un avion, adică să urc în el, în puii mei, nu să-l pilotez! Și după ce că urma să ratez cu brio, nici măcar prost nu mă simțeam.
Numai că universul a ținut cu mine, deși nici nu l-am rugat, sau poate d-aia? Autocarul spre aeroport a plecat cu cinci minute mai devreme față de ora programată și făcut 50 de minute în loc de 70, cum estimase șoferul. Așa că am ajuns la aeroport la 12:45, oricum prea târziu dar, norocul meu, avionul urma să decoleze cu 20 de minute întârziere. Deci am avut timp să iau și prânzul.
În avion am dormit dusă, cu vise and stuff și a trebuit să ma trezească o stewardesă să cobor. Am stat și pe un loc de la o ieșire de siguranță, am fost rugată să stau acolo, nu știu ce au avut oamenii ăia în cap. Am un metru juma și nu sunt în stare să desfac nici un borcan, ba am mai și dormit cu sforăituri, deci în caz de catastrofă, eu eram baza, doamne ferește!
La Oslo a fost frumos de tot. Nu am vizitat nimic că am avut foarte multă treabă: stăteam cu Alina, colega de liceu, la cafele și povești până la prânz, ne uitam pe geam ce frumos ninge, ne jucam cu cățelul ei, Sam etc. Seara stăteam cu ea la vin și cu soțul ei la gin, cu amândoi o dată, adică. Ei beau chestii separate dar eu, ca un oaspete educat, beam din ambele, să nu se supere. Vin după gin și gin după vin, știu că pare un chin, dar nu e, vă spun eu.
Concret, am fost în pădure să plimbăm câinele, am băut o ciocolată caldă la Operă, am făcut un masaj thailandez (era s-o pocnesc pe maseuză când s-a urcat pe mine, așa, netam-nesam, dar pâna la urmă mi-a masat bine gâlcile și am iertat-o), am văzut Poziția copilului, că în România n-am fost în stare, a trebuit să mă duc la Oslo, am mâncat cea mai bună rață la un restaurant chinezesc, am băut o cafea la cafeneaua hotelului Bristol, o cafenea frumoasă, decorată cu cărți și cu covoare turcești, am ajutat-o pe Alina să facă Rattatouile, m-am uitat la Alina cum face cornuri și la Alina și la soțul ei cum fac clătite, am mâncat tot din farfurie și bineînțeles, era să pierd trenul din Oslo spre aeroport, deci și avionul. M-am cam agitat puțin și s-au agitat și ei bieții, că era să rămân la ei pe canapea!
Subiectul fierbinte al excursiei au fost norvegienii. Niște ăia mari și frumoși, chit că-s blonzi, și mie îmi plac exoticii bruneți. Dar jur, că așa blonzi, era câte unul atât de chipeș, că uitam să și respir când trecea pe lângă mine. Să fii fost cu zece ani mai tânără, aș fi păcătuit măcar o dată! Dar după o vârstă, mai păcătuiești carnal doar cu gândul, că nu se mai cade să te mai dedai la aventuri de-o noapte, două. Dar e ok, că am imaginație bogată. Nimphomaniac e film pentru copii față de ce îmi poate trece mie prin cap. Uneori, nu tot timpul, că am și eu de plătit facturi și de făcut curățenie în baie, ca orice om.
Alina are cel mai frumos cățel, cel mai gras pisoi și cea mai frumoasă casă. Este cea mai bună gazdă și când mă fac mare vreau să fiu și eu o gazdă la fel de bună ca ea. Mie îmi plac vacanțele lente, în care să fac ce vreau, nu ce trebuie. Am trecut de faza în care vizitez compulsiv și nu mă interesează dacă bifez obiectivele turistice, atâta timp cât mă simt bine. În vacanță nu mă interesează cât e ceasul și ritmul meu oscilează între lent și foarte lent. Așa zice lumea. Mie îmi place să cred că nu-s lentă, ci relaxată. Alina s-a relaxat și ea cu mine, și deja mi-e dor de diminețile din camera ei de zi, cu miros de cafea, tors de pisoi, gudurat de cățel și muzică jazz.
Mulțumesc frumos, Alina. :)
15 comments:
ce bine ... credeam ca sunt singurul care se duce in orasul X si bea cafea. Si alte bauturi! Sa-ti fie de bine Oslo!
Si poze cu frumosii norvegieni nu ai facut? Poate mai doreau si altele sa pacatuiasca in gand... :)
Mai, dar chiar ca este frumos catelul! Daca il vede Mihai al meu, sigur iar incepe cu ”vreau si eu catel, vreau si eu catel!”. :)
Ma, cum sa pierzi avionul inspre Oslo?! Cu ala inspre Londra inteleg, dar celalalt?! Serios?! :))) Prin vara planuiesc sa ma mut intr-un apartament mai mare, deci daca vii ai chiar camera ta, nu doar o canapea impartita cu porcusorii. :D
Prin vara asa cand ma mut de la familie poti veni si la mine, eu schimb numai casa nu orasul ca sa fim clare, ceva imi spune ca sunt singura pentru care nu ti-ai rezerva bilet :P
Wow, rula "Poziția copilului" în cinematograf în Oslo??? :-o
Da! Subtitrat, nu dublat, din fericire pentru mine :)
Of, n-am facut, ca-mi tremura mana pe camera (de frig, de emotie? naiba stie!) Si mie mi-ar placea sa am catel, dar si dadaca la catel. Trebuie sa fii foarte responsabil si nu prea ma caracterizeaza. Spune-i lui Mihai ca se inhama la munca grea, mai ales daca stati la apartament. La curte e mai usor.
Ce vrei ma, daca am avut o dimineata slow??? :))) Deci ne vedem la vara:))))
Uneori sunt o turista lenesa, alteori nu ma scoti din muzee. Depinde de dispozitie :)
La apartament stam, si in acest moment chiar nu am avea timp sa ne ocupam de un caine, chiar daca am sta la casa. Abia mai avem timp pentru noi, dar uneori asa tare ne dorim sa avem un catel. :(
Pai te tin minte pentru cand o sa vin in vizita. Mai degraba stau la tine decat la ai mei :)))
sa stii ca te invidiez :d as vrea si eu sa ma plimb ca tine dar niciodata nu e prea tarziu, plus ca am vreme, sunt mai micut ca tine :p
Și frigul, frigul cum e la Oslo? Eu propun să mai mergi și vara, să-i vezi pe norvegieni mai puțin înfofoliți:)
Cum au tradus titlul filmului? Aici (în Italia) am suferit o mare dezamăgire: Cazul Keneres.
In Danemarca l-au tradus "Mor og søn" ("Mama si fiu").
mai dar mult te mai plimbi prin padure :d
Post a Comment