Căutare

Saturday, September 25, 2010

Prajitura cu crema de ciocolata

L-am reintalnit ieri. Era o zi portocalie de toamna, cu soare cald si frunze muribunde.
Ma plimbam pe aleile prost pietruite ale parcului, adulemcand inceputul de octombrie in asteptarea Stefaniei.  Vlad se plimba cu ea. Linistiti, cu pacea aceea a oamenilor indragostiti stralucind in ochi.
Ne-am oprit stingheriti sa schimbam doua vorbe. Ea, si mai stingherita, a mers mai departe si s-a asezat pe o banca. Ne cautam privirile pe furis, sa vedem daca in ele mai sunt urme de furie, de dispret , de lupta. Nu mai erau.  La el parca am zarit ceva din jena celui care a mintit si a inselat, sau poate mi s-a parut si eu am incercat sa ascund ramasitele de umilinta si amaraciune incercate de cea inselata.  M-a intrebat in treacat de Ionut, copilul conceput de noi, cand el o iubea pe ea .  Ne-am luat la revedere, cu zambete schimonosite pe fata, pregatindu-ne  sa rasuflam usurati ca intalnirea intamplatoare s-a terminat.
Vlad a dat buzna in viata mea si am trait fericiti pana cand el a plecat pe furis, ingrozitor de indragostit de alta femeie. De ea. De  Daniela.
Cand te iubeste Vlad, zbori. Se indragosteste ca un adolescent. Te iubeste patimas, te devoreaza. Cand te-a epuizat, pleaca la fel cum a venit, brusc si violent, ca o furtuna de vara.
Pe mine m-a iubit opt ani. Opt primaveri in care ne-am spus povesti sub teiul din curte, opt veri in care am inotat in marile lumii, opt ierni in care am facut opt brazi de craciun, opt petreceri de aniversare a casatoriei noastre alaturi de prietenii nostri, in sufrageria noastra plina de fotografiile noastre. Opt ani in care am incercat sa facem prajitura cu crema de ciocolata si un copil. Nu am reusit nici una, nici alta
In seara aceea anume, nu l-am gasit pe Vlad acasa. Dar am gasit un bilet: “Nu te mai iubesc. O iubesc pe Daniela.”
Vlad ma insela cu Daniela de un an. O iubea mult pentru ca, spunea el,  ea il iubea mai mult decat il iubeam eu.  Dupa ce i-am spus ca sunt insarcinata cu copilul pe care ni-l dorim de atata timp, Vlad s-a intors. M-a iubit doua zile, a plivit buruienile din gradina, a facut o friptura de miel  apoi m-a rugat sa-l las a plece. M-a implorat. Nu ma vrea pe mine, nu vrea copilul, o vrea doar pe Daniela, o iubeste si lipsa ei il pustieste.
Tradata, inselata, parasita, furioasa am contemplat cioburile vietii mele sparte in bucati de Vlad pana cand vremea le-a maturat, unul cate unul. Acum imi contemplu cicatricile. Si cicatricile dor, in zilele cu nor…

10 comments:

Anonymous said...

prea multa tristete. realitatea e mult mai acra decat siropul virtual.

Radu (hystria1) said...

dumnezeule, ce rost are asa comentariu ?

Lavinia, sint unul din hotii care vin si pleaca furis cu o particica din ce asterne stiloul tau pe hartie :)

Ana Lavinia said...

@Radu: ma bucur ca iti place ce scriu. In ce priveste comentariul anterior, cred ca are si anonimul dreptatea lui. Mi-ar placea sa scriu numai despre lucruri frumoase si vesele dar acteodata realitatea ma copleseste si atunci inevitabil se mai strecoara si tristeti in scrierile mele.

Anonymous said...

Dear, fata frumoasa, ca mi-a curs o lacrima.. nu pot sa neg. Insa:
realitatea este reprezentare, atata vreme cat ramai la perceptie... cu greu vei pricepe ce se intampla cu viata ta. Tu stii sa reprezinti si asta este mare lucru. Daca reusesti sa ma faci sa plang, sa rad, sa orice.. sa Traiesc emotia pe care tu vrei s-o transmiti, iubito, chiar ai reusit!

Radu (hystria1) said...

Nu mai suport criticile romanesti... ori ceva nu-i bine... ori ceva nu-i destul. Intre perfectionism si negativism. Toate izvorasc din nemultumiri personale. Arta este si despre bine si rau, si superficiala si profunda, si despre realitate si fictiune. Arta NU are limite, nu este produsul de la Cora dragut impachetat (si nu neaparat gustos :))) Arta nu se critica in defectele ei. Cum cineva face ceva frumos, nu trebuie sa vina altcineva cu o parere cu ce a gasit el ca nu e perfect... la asta ma refeream, Lavinia.
Acolo unde adevaratele valori sint pretuite, oamenii au NUMAI comentarii frumoase si incurajatoare la adresa lor. Acolo copiii sint incurajati si sprijiniti in orice au ei bun iar societatea misuna de oameni talentati si tind sa cred fericiti pentru aceasta recunostinta. Aceasta este "calea" dreapta care rasplateste cu adevarat talentul. Hai, Romania, un mic efort, tara cu talente reale, poate superioare altor natii, haideti sa lasam ce ne roade (ca nu ne avanseaza cu nimic) haideti sa fim pozitivi pentru ca avem un drum de facut. Neimplinirile personale dispar atunci cand spui... bravo! Recuperam usor, usor. :) Curaj Lavinia ::)

Kolukul said...

"Wounded but alive. Ready for the next punishment."

Nu mai lasa oamenii sa dea buzna in viata ta. Se pare ca cine intra incaltat, e gata sa plece curand, chiar daca nu-si da seama ca a zabovit 8 ani in loc de 8 minute, cat isi propusese initial.

Cand un om pleaca, inseamna ca n-avea de ce sa steie. Sta in puterea parasitului sa inteleaga cand s-a mintit pe sine crezand ca totul era ok.

De nu, mai este o solutie: cea inventata cu atata umor cinic de Matt Groening, in citatul de mai sus.

Ana Lavinia said...

@Kolukul: bine spus. si e clar ca trebuie sa-l citesc pe Matt Groening. citatul mi se potriveste de minune:)

Flavius said...

Imi place cum redai realitatea, intr-un stil asa sec, succint si profund totodata, spor la scris chiar si la cele triste, uneori ne completeaza.

Leo said...

Talent desavarsit ...

Leo said...

Talent desavarsit ...