Căutare

Sunday, October 17, 2010

Ce stie patul Roxanei?

    Dormitorul Roxanei este verde si pe mine ma inveleste Roxana in asternuturi colorate si in pleduri moi.
    Roxana isi aduce povestile de afara si le pierde printre cearsafurile si pernele mele.  Le uita acolo. Nu vrea sa le poarte cu ea, in lume. Ii este teama ca le afla ceilalti. Si atunci, mi le incredinteaza mie si eu devin vistiernicul tacut al povestilor ei.
   A fost o vreme cand intre asternuturile mele era iubire, multa iubire. In fiecare zi Roxana aducea iubirea cu ea in casa si o imprastia, generoasa, prin cotloane si printre cearsafurile mele. Ani de zile am avut asternuturile colorate si pernele moi pline de iubire rotunda si calda. Roxana facea dragoste frumos, dormea senin in bratele lui si visa bland pe pernele mele.
  Intr-o seara, Roxana a lasat iubirea afara si a intrat in dormitor dezgolita de dragoste. Mi-a patat pernele cu lacrimi si mi-a botit asternuturile  cu zvarcoliri de vise urate. 
  In dormitorul Roxanei au urmat zile triste.  Zile inlacrimate. Multe saptamani pustii. Luni mai lungi decat altadata in care Roxana a avut sufletul greu si cearcane intunecate i-au conturat ochii albastri.
  Apoi, intr-o dimineata, Roxana s-a trezit voioasa dupa o noapte in care nu mi-a mai botit aternutul in zvarcoliri de vise urate. Roxana m-a primenit si m-a lasat sa ma aerisesc in fata ferestrelor deschise larg. Mi-a scuturat cearsafurile minute in sir. Cred ca vroia sa arunce tristetea si lacrimile si visele urate. Dar cred ca a aruncat si iubirea. Ca o vreme nu a mai fost printre pernele si asternuturile mele.
  Roxana a umplut dormitorul cu flori mai colorate decat cearsafurile mele, cu carti, cu liniste, cu pace. Roxana imi lasa povestile din carti pe  perne in fiecare noapte  si vise frumoase ii infloreau buzele in zambete vesele.  In unele seri se oprea din citit si un planset domol imi umezea pernele.  Pret de cateva lacrimi, Roxana aducea iar tristetea in dormitor...pana cand intorcea pagina cu hotarare, nerabdatoare sa afle povestea urmatoare.
   Roxana imi lasa mie din sufletul ei in fiecare zi.
   Doar eu stiu ce viseaza Roxana si cand nu-si gaseste locul in lumea asta. Doar asternuturile mele  stiu framantarile Roxanei.  Pe pernele mele isi varsa lacrimile si isi lasa visele dimineata.
   In asternuturile mele ia Roxana mic dejunurile tarzii in zilele libere, din asternuturile mele nu vrea sa plece in diminetile reci.
   In asternuturile mele isi bea cafelele lenese de duminica si in asternuturile mele se plimba cu mintea in lumile frumoase pe care tot in asternuturile mele le imagineaza. Doar eu stiu cate nopti doarme Roxana singura. Doar eu stiu in cate nopti ii este Roxanei dor si in cate nopti ii este doar somn.
   Doar eu stiu ca, incet incet, face iar loc iubirii intre cearsafurile colorate.