Căutare

Monday, May 7, 2012

Nostalgii grecești


Îmi amintesc că într-o vacanță de vară, să tot fi avut vreo 11 ani, am căpătat, nu știu de unde, "Legendele Olimpului" de Alexandru Mitru. Am citit pe nerăsuflate cele două volume, în câteva zile. Le-am citit cu uimire și cu fascinație, țineam cu toți zeii și mă supăram pe ei când făceau răutăți. Nu știam ce sunt alea legende, la vârsta aceea nu vedeam nici o barieră între realitate și fantezie, pentru mine toate cărțile pe care le citeam erau la fel de reale ca ziua de vară de afară, ca și covorul oltenesc pe care îl țesea bunica mea. Așa am citit eu "Legendele Olimpului", ghemuită pe un maldăr de lână roșie. În pauzele de lectură și în zilele care au urmat, am convins toate babele de pe strada bunicii mele, că grecii nu cred în Dumnezeu și în tata popa, ca noi, ci în zei. Și le povesteam toate grozăviile pe care le făceau divinitățile grecești pe muntele Olimp, făcându-le pe bietele babe să se închine cu toate mâinile. După toată isprava asta s-au întâmplat două lucruri frumoase: am învățat toți zeii și nu i-am mai uitat vreodată, uimindu-mi toți profesorii pe parcursul gimnaziului și m-am îndrăgostit de Creta, insula lui Zeus. Următorii zece ani, când eram întrebată ce locuri vreau să vizitez, răspundeam Creta și Columbia (pe la 16 ani m-am apucat să citesc Garcia Marquez și m-am îndrăgostit iremedibial de universul lui).

Anii au trecut și eu aveam o singură certitudine: că vreau să văd lumea. Primul pas pe care l-am făcut în acest sens, a fost să mă angajez la o agenție de turism. Rezultatul a fost parțial dezastruos. Vara, agenții de turism stau la serviciu foarte multe ore și se ocupă de vacanțele altora, mai puţin de ale lor. Pasiunea pentru călătorii și-a spus totuși cuvântul așa că am început să devorez toate pliantele și ghidurile turistice din agenție. Primii mei clienți doreau o lună de miere frumoasă, nu știau unde, poate Malta. Au plecat în Creta. Și tot în Creta au plecat și restul clienților nehotărâți din vara aceea. Simțeam că mă apropii de destinația visurilor mele dacă îi trimit acolo pe alții.

Am lucrat în turism din 2004 până la sfârșitul anului 2007.  Eram sigură că primul meu concediu va fi în Creta. Dar nu a fost să fie. Prima mea ieșire din România a fost într-adevăr în Grecia, dar la Atena. A doua mea călătorie în străinătate s-a întâmplat să fie tot la Atena, dar cu mașina. Am explorat Riviera Olimpului și am contemplat zeci de minute muntele Olimp, retrăind legendele citite în copilărie, am făcut o plimbare prin Salonic, care mi-a picat cu tronc. Iar de Atena m-am bucurat cu tot sufletul, de parcă nu doar ce-o văzusem cu trei luni în urmă. Apoi au urmat multe alte călătorii: litoralul bulgăresc, peninsula Halkidiki, Antalya, Pamukale, Barcelona, Figueras, Costa Brava, Malaga, Cordoba, Gibraltar, Maroc, Costa del Sol şi de multe, multe ori Salonic. În fiecare an îmi spuneam: "Gata! Anul ăsta merg în Creta!" Invariabil ajungeam în altă parte. 

Până în iunie 2009, când în sfârșit, m-am îmbarcat pentru o cursă la Heraklion. Nu mi-a luat decât vreo 17 ani.  Am stat în Hersonissos dar am închiriat o mașină și am cutreiarat insula în lung și-n lat. Am făcut plajă la Creta Vai, la Matala, ne-am plimbat prin Agios Nikolaos, am contemplat Spinalonga, am dansat grecește la seara cretană, am mâncat fructe de mare, am cutreierat sate pitulate în munți, m-am emoționat la palatul Knossos, am cumpărat banane de la o plantație de bananieri și portocale de la o băbuță care le vindea la marginea drumului (cele mai dulci portocale pe care le-am mâncat vreodată). 

Nu am vizitat peștera în care spune legenda că s-a născut Zeus. În toate locurile în care am fost și care mi-au plăcut mult, nu am vizitat obiectivul cel mai important, emblema destinației respective. În Andauluzia n-am vizitat Sevilla, la Toronto nu am urcat în CN Tower, la Londra nu am fost în Hyde Park sau la Tate British  etc etc. M-am întrebat mereu de ce fac asta. Parcă las călătoria neterminată, parcă îmi ofer motive să revin.

 Cu Grecia au început mai multe capitole din viața mea. A fost prima țară despre care am citit și de care m-am îndrăgostit. Creta a fost prima destinație pe care am vândut-o ca și agent de turism, cea mai frumoasă meserie pe care am avut-o vreodată. Prima mea ieșire din România, atât de dorită, a fost la Atena. Vacanța în Creta,  a fost ultima vacanță împreună cu prietenul meu de atunci dar și începutul unei noi ere pentru mine, ca individ.

Grecia este specială pentru mine. Oriunde mă vor duce pașii în lume asta, îmi voi face timp din când în când și pentru ea. Este o țară magică, unde zilele se scurg încet în toropeala soarelui fierbinte, unde oamenii sunt veseli și relaxați, imuni parcă la tristeți și necazuri, unde muzica este veselă, limba este dulce, mâncarea multă și gustoasă, vinul din belșug și bărbații frumoși. Nici nu-i de mirare că locuitorii acestor meleaguri au scornit așa legende minunante. 

No comments: