Căutare

Sunday, December 16, 2012

Sunt singură și disponibilă pe perioadă determinată, că emigrez

Acesta nu este un anunt matrimonial. Dar puteți să trimiteți CV-uri, dacă e. Recomandările nu mă interesează, sunt irelevante pentru că nu ați trecut cu nimeni, niciunde, prin ce veți trece cu mine. Știu, par rea, dar de fapt sunt mai rea decât par. Și ați înțeles, postul este pe perioadă determinată, da? Că emigrez.

De fapt, cu totul altceva vroiam să vă povestesc. Eu dezbrac bărbații din priviri pe stradă. Nu pe toți, doar pe unii dintre ăia mișto. De exemplu, săptămâna trecută, l-am dezbrăcat din priviri pe un tip brunet și înalt. Mă rog, și un tip de 1.70 e înalt pe lângă mine. Ăsta să zicem că avea vreo 1.80, așa. Era bine făcut, mie îmi plac băieții care sunt bine făcuți, cu spatele lat, brațe puternice, băieții care au un aer de animal de prăsilă așa, adică băieții care mă fac să simt că trebuie să mă înmulțesc atunci, pe loc, no matter what. Cam așa era băiatul ăsta, dar să știți că nu l-am dezbrăcat de tot, că era frig afară și mi-a fost că răcește în imaginația mea, și că în loc să am fantezii sexuale, o să am fantezii în care îi dau ceai și îi fac frecție cu carmol, că eu mai sunt și miloasă de fel, pe lângă faptul că sunt ușor perversă. 

Dar să știți că atunci când sunt într-o relație nu mai sunt așa năstrușnică, adică nu prea mai dezbrac bărbați din priviri, chiar dacă al meu de acasă nu arată ca în fanteziile mele. Și nu prea arată, de obicei, că gagicii mi-i aleg pe alte criterii, că vorba aia, într-o relație stai mai mult îmbrăcat decât dezbrăcat. Ce mai, e clar! În adâncul ființei mele, eu sunt chiar cuminte doar că încă nu am găsit calea prin care să aduc cumințenia asta la suprafață și mai ales s-o fac să fie permanentă.

Dar oricum, acum nu e cazul să-mi bat capul cu cumințenia, având în vedere că sunt singură și disponibilă pe perioadă determinată, deci,  îmi permit să mai dau cu hainele jos de pe câte un bărbat chipeș, în locuri nepermise, ca de exemplu pe trecerea de pietoni, măcar în mintea mea.  E mișto în mintea mea, habar n-aveți,  nici cu gândul nu puteți să gândiți ce pot să am în minte, doamne iartă-mă. Apropo, am fost să mă spovedesc odată, săracul părinte, cred că a avut nevoie și el de o spovedanie după și poate și de o sesiune la psiholog. La mine faza nu e că păcătuiesc mai mult ca alții (bine, poate e) dar eu nu mă căiesc. Asta e beleaua cu spovedania. Popa spunea că a fost păcat ce am făcut, eu nu și nu, că a fost mișto și că o să mai fac. Doamne ajută.

Și ca să închei, să știți că treaba asta cu dezbrăcatul bărbaților din priviri reprezintă o certificare a heterosexualității mele. Am încercat să dezbrac și fete din priviri și chiar am reușit dar până la urmă le-am îmbrăcat la loc. Pierdere de timp, sincer. Am și eu ce au ele, pe bune. Dacă vreau sâni, am acces nelimitat la ai mei, proprietate personală,  nu îmi bat capul să mai fac rost de încă o pereche, când mie îmi lipsesc altele. Păi nu?