Căutare

Monday, February 18, 2013

Despre cum am citit o carte (aceasta NU e o recenzie!)

Am citit deja una dintre cărțile trimise de editura Allfa dar aceasta nu este o recenzie! Vreau doar să vă spun de ce am ales-o și cum am citit-o. 

Cartea se numește "Cartea norilor" și este scrisă de Chloe Adjanis. În primul rând, mi-a plăcut biografia autoarei. S-a născut la New York și a copilărit în Olanda și în Mexic. Mi-a stârnit curiozitatea numai cu melanjul acesta de culturi care și-au pus amprenta asupra personalității ei în perioada copilăriei. A studiat la Harvard și la Oxford și a publicat în Anglia și în Mexic, până la debutul său literar. Mă fascinează oamenii care par să poarte bucăți de lume în ei, îmi place să-i ascult sau să-i citesc, după caz, mi se pare că nimic nu te deschide la minte și la suflet așa cum te deschide multiculturalitatea. Expus fiind la diversitate, fără să vrei, înțelegi mai mult, simți mai mult, tolerezi mai mult, știi mai mult. 

Apoi, acțiunea se petrece în Berlin, ultimul oraș pe care l-am vizitat. Eroina, o mexicană, își povestește relația personală cu Berlinul. Eu nu am o relație personală cu Berlinul, am stat acolo doar o săptămână,  dar mi-a plăcut să citesc despre locuri cât de cât familiare, mi-a plăcut să tresar la descrierea unei străzi sau a unei piețe, de exemplu. 

Tot timpul cât am citit această carte, am ascultat soundtrack-ul de la musicalul pe care l-am văzut la Berlin, "Tanz der Vampire", care este muzica pe care toată viața de acum încolo o voi asocia cu Berlinul (am muzică pentru toate orașele în care fost, muzică pe care am ascultat-o prima dată acolo, este o altă nebunie de-ale mele) și asta m-a transpus și mai mult în acțiunea romanului.

Am rezonat foarte mult la relația eroinei cu orașul, am avut o relație asemănătoare cu Toronto și relațiile noastre au cam aceleași repere, cum ar fi, de exemplu, sentimentele pe care i le trezeau călătoriile cu metroul și vocea care recita stațiile. 

Apropo de Toronto, îmi amintesc că am în timpul șederii mele acolo am citit o carte de Carol Shields, o scriitoare canadiană. Acțiunea se petrecea în Toronto și cât timp am citit cartea și o bună perioadă după aceea, de câte ori treceam printr-un loc amintit în roman, căutam din ochi personajele și retrăiam frânturi din acțiune. Este incredibil cât de mult mă pot transpune într-o poveste, aproape că o suprapun realității. Pare o nebunie dar este o nebunie frumoasă de care sper să sufăr toată viața. Și dacă se agravează, zău că nu mă supăr.

P.S. Trebuie să vină și recenzia. Să fiți pregătiți să comentați, că EU VREAU PĂDURE!

16 comments:

mihaela said...

Pare interesanta cartea, la Berlin nu am fost dar eu si Germania suntem niste drepte atat de paralele incat nu stiu daca ma mai intorc acolo vreodata :)

DANAP.RO said...

Am participat si eu la primul VALLUNTAR, iar cititorii se plangeau ca nu prea au ce comenta la recenzii daca nu au citit si ei cartea. Aveau dreptate, mi se par aiurea remarci neutre de genul "interesant", "o s-o citesc", etc... O faceau de dragul meu, asa cum o s-o fac si eu pentru tine, ca sa-ti implinesti visul padurii. Altfel, comentariile la recenzii au miez doar daca interlocutorul e in tema, cat de cat, cu subiectul.

Probiu said...

Eu am trait o senzatie de genul celei descrise de tine cand am vizionat filmul "In Bruges" la o saptamana dupa cel vizitasem :)

Lavinia said...

Berlinul nu m-a dat pe spate. Nu are nici o poezie, mi se pare insa un oras in care e bine sa traiesti, pentru ca are de toate pentru toti. Din cate am auzit sunt alte orase in Germania, mai frumoase dpdv estetic, dar pana nu le vad cu ochii mei, nu ma pronunt. Eu ma duc si in locurile cu care ma simt paralela, doar de dragul de merge undeva. Plus ca mi-am lasat loc de buna ziua prin lume si am cazare gratis in foarte multe puncte geografice de pe glob, ar fi pacat sa nu profit:)))))

Lavinia said...

Da, m-am gandit si eu la problema asta. Incerc sa ma gandesc la o manevra sa atrag mai multi comentatori, ca eu chiar vreau padure:))))

Lavinia said...

Deci nu sunt singura care amesteca fantezia cu realitatea. Ma simt mult mai bine acum:))

vienela said...

Eu nu am calatorit prea mult in afara tarii, dar imi place sa urmaresc diverse documentare despre locurile faine ale lumii. Acolo ma regasesc, imi revin amintiri din cartile citite si ma simt de parca m-as fi intors intr-un loc drag, in care am mai fost candva. :))

bucuros said...

sunt curios de carte, mai ales ca nu stiu ce sa mai citesc..

Adriana said...

Foarte frumos.. asteptam recenzia...
Mie nu imi mai vin cartile :( pentru ca nu are 1 an blogul meu :(

Cuvânta said...

Eu mă bucur că vei scrie despre cărţi. Aştept cu drag şi voi comenta, găsesc eu ce să filosofez :D

amiralul said...

eu nu o sa comentez, ca nu imi place sa citesc :d app ce rosie te-ai facut :D si mie-mi plac personalitatile care aduc colturi de tari cand intra pe usa :)

Lavinia said...

Urmeaza si recenzia in cateva zile, am fost nevoita sa iau o pauza lungaaaaaaa dar acum reintru in normal.

Lavinia said...

Vineee

Lavinia said...

Pai am asteptari mari de la tine. Cuvintele ar trebui sa fie atuul tau, daca e sa ma iau dupa nume:)

Lavinia said...

E obositor rosul asta, ce zici?

Andra said...

N-am citit volumul respectiv insa am detalii foarte bune despre Chloe de la o prietena, e o mare fana a sa.