Căutare

Tuesday, July 23, 2013

Relația mea cu tehnologia

Mi-am luat smartphone la sfârșitul anului 2011 și numai pentru că îmi lăsasem iubitul la Toronto și trebuia să comunicăm ca să ținem focul aprins. Până atunci, din doi în doi ani îmi prelungeam abonamentul la Cosmote și îmi luam unul dintre telefoanele cu 1 leu. Era maxim ce puteam da pe un telefon, deși slavă domnului, vorbeam la telefon, nu glumă. Și când am cumpărat smartphone-ul, l-am cerut pe cel mai ieftin, evident, un LG nu știu de care, îl folosesc și acum și încă îi descopăr chestii noi, nu pentru că e el prea deștept ci pentru că nu sunt eu prea tehnică.

Laptop mi-am cumpărat din Canada, de la Walmart. Mă interesa să fie ieftin, să aibă loc în geantă și să pot sta pe Facebook, pe email, pe blog și să îl pot întreba pe zeul Google chestii. Am dat pe el 220 de dolari și merge și în ziua de azi. Cred că nu exagerez dacă îl încadrez la categoria investiții, și nu la categoria cheltuieli.

Să nu credeți că dacă nu investesc în tehnologie, sunt împotriva ei. Nuuuu, nici pe departe. Îmi place să primesc înștiințări pe Facebook despre ce face Curiosity pe Marte, îmi place că am prietenii la un click distanță, fie că locuim în aceeași țară sau la mii de kilometri distanță, îmi place că nu trebuie să îmi spăl hainele în Tamisa, îmi place că de la mine din pat pot să fiu la curent cu tot ce se întâmplă în domeniile care mă interesează, fără să bat drumuri pe la biblioteci, că pot să îmi îndrept cârlionții într-un sfert de oră la mine în baie, că nu trebuie să păzesc cafeaua să nu dea în foc și multe, multe altele. 

Doar că am eu o problemă, și anume, nu îmi place să investesc în lucruri, mai ales dacă nu am nevoie stringentă de ele. Prefer să investesc în călătorii, experiențe, amintiri, mâncare, bere, mă înțelegeți voi, cred că v-ați prins deja că de fel sunt hedonistă. 

Să schimb totuși ordinea de idei, să ajung unde vroiam să ajung de fapt, că iar am luat-o pe coclauri. Vă povesteam acum câteva săptămâni de aventura mea de la mare, cu italianul cel haios. Să vă fac niște update-uri, zic, că m-am luat cu Londra și am uitat ce era mai important și mai savuros, adică viața mea amoroasă.

Ei bine, grație Whatsapp și Skype relația noastră s-a dezvoltat, a crescut, eu am învățat italiană (am zis că e mai rapid așa decât dacă aștept să învețe el română sau engleză), ne-am cunoscut mai bine, am mai glumit, am vorbit și serios, amore grande, ce mai!

Și când te gândești că acum vreo 10-15 ani,  în intervalul ăsta de timp abia am fi reușit să schimbăm maxim două scrisori și câteva poze de prin vreun album vechi  și poate să ne sunăm pe fix câteva minute pe săptămână, probabil eu cu taxă inversă, că ar fi fost scump. Tehnica asta, domne, dă noi dimensiuni aventurilor de vacanță, nu credeți? Adică, voi vă dați seama că dacă nu ar fi existat internet și smartphone, eu nu aș mai fi plecat la Milano săptămâna viitoare? 

Morala: Say "hello". You never know where it might take you.