Pages

Wednesday, June 18, 2014

Azi am chef să fiu sinceră la maxim. Poftiți vă rog la adevăruri incorecte politic

Am tot citit în ultimul timp postări în care unii bloggeri nu mai pot de grija altor bloggeri. Postări pline de răuate absolut gratuită și inutilă, scrise așa, doar pentru că unii se simt puternici când dau cu parul. Cred că știți genul: supărați pe tot ce există, totul le pute și mereu le plouă. Cunosc sentimentele foarte bine pentru că am fost și eu așa într-o vreme, când depresia mea atinsese cote maxime și tot amânam să merg la doctor. Nu știu dacă autorii despre care vorbesc și pe care nu am de gand să-i menționez, sunt depresivi, frustrați sau răi de la mama natură. Și nici nu mă interesează de fapt.

De mine nu se leagă nimeni niciodată pentru că sunt o anonimă în blogosferă dar în această postare vreau să vă dau motive să mă înjurați în viitor, dacă nu mai aveți pe cine (să presupunem că se va lăsa toată lumea de scris advertoriale, de exemplu). Acum o vreme am interzis critica referitoare la calitatea literar-artistică a conținutului acestui blog. Părerea mea e că dacă nu vă place cum scriu, e ceva în neregulă cu voi. Că nici mie nu-mi place Tolstoi, dar nu zic că scrie el prost, ci că nu sunt eu deșteaptă. Așa și cu voi, cititorii care nu înțelegeți că scriu absolut minunat.  Și pentru că nu aveți voie să criticați calitatea conținutului, generoasă cum sunt, zic să vă dau alte motive.

1. Pentru mine dumnezeu intră în aceeși categorie cu moș crăciun, poseidon, zâna măseluță, bau-bau etc. Adică la categoria basme. Eu cred în NASA și în mine. Atât. Ca să vă scutesc de scris blesteme la comentarii, menționez că sunt conștientă că o să ajung în iad. În toate religiile chiar. Am scris în header asta, ca un fel de disclaimer, deci nu vă mai obosiți. Ne vedem acolo.

2. Religia în general mi se pare o invenție murdară și grețoasă. Nu pot să înțeleg cam câte grame de creier trebuie să ai ca să crezi în cărți sfinte și în apă sfințită, să lingi icoane și oase și să te uiți evlavios la un patriarh burtos și mai plin de lanțuri de aur ca un cântăreț de hip-hop, cum spoiește pereții cu trafaletul de sfințire, să nu care cumva să se infiltreze satana prin crăpături. Plus că habar n-are de time management. Dacă sfințea direct vopseaua cu care s-a zugrăvit, ieșea o chestie 2 în 1, pe care putea s-o și patenteze. Mai făcea un ban, mai cumpăra un bling bling.

3. Mi-a plăcut Conchita Wurst. Nu mă interesează prin ce orificiu face sex că eu am alte hobby-uri. Nu mă interesează nici că are și barbă și rochie că la o adică și patriarhul are și barbă și rochie, plus turban și broșe și mai multe cruci ca Ozzy Osbourne. A cântat mișto și gata. Și am câteva întrebări pentru cei care ați băgat ca pretext că n-o placeți pe motiv că vai, ce-i spuneți voi copilului când vă întreabă ce-i cu arătarea: a) voi când ați făcut copii nu ați știut că lumea-i diversă și că o să trebuiască să explicați chestii? b) de ce nu vă dorm copiii la ora la care se difuzează Eurovisionul?

4. Susțin comunitatea gay, mariajul între persoanele gay și adopția în cadrul unui cuplu gay. De ce? Pentru că avem cu toții dreptul la fericire, indiferent cu cine ne-o tragem, indiferent pe unde ne-o tragem.

5. Împart lumea în buni și răi, nu în culori și rase. Nu am prea multă apreciere și înțelegere pentru rasiști. Nu pot să găsesc scuze orizontului limitat pentru simplul fapt că stă în puterea noastră să îl lărgim.

6. În străinătate evit românii. Pentru că sunt gălăgioși, pentru că mănâncă semințe și scuipă cojile pe jos în parcuri, pentru că atunci când dă o rază de soare fac grătare pe unde li se scoală, pentru că vorbesc urât, pentru că sunt neîngrijiți, pentru că sunt complexați, pentru că țipă la copiii lor, pentru că de câte ori îi aud vorbind, fie bârfesc pe cineva, fie nu le convine ceva, fie pun la cale o șmecherie. Și mi-e silă.

7. Am depresie, iau antidepresive și nu mi-e rușine. Mai mult, chiar fac mare caz de asta, strig în cele patru zări pentru că vreau să încurajez și alți oameni să caute ajutor specializat. Depresia nu e în mintea noastră, nu trecem peste ea dacă suntem puternici sau deștepți și mai ales, nu e din vina noastră. Pe cei care cred contrariul îi invit să se vindece de orice vor ei: apendicită, lipsă de calciu, cancer, infecție urinară etc doar cu puterea minții, cu tărie de caracter, cu inteligență și cu multă iubire.

8. Nu sunt mândră de Simona Halep pentru că nu am făcut nimic pentru ea. O admir pentru că a reușit să ajungă atât de sus pentru că știu că a face performanță în România, în orice domeniu, e greu spre imposibil.

9. Am 33 de ani, sunt nemăritată și nu sufăr din această pricină. Trăiesc exact viața pe care vreau s-o trăiesc, chiar dacă nu se încadrează normelor sociale. Și nu îmi pasă că îmi deplânge societatea (cea românească, că în Anglia oamenii se mai împlinesc sufletește și pe alte căi, nu doar prin căsătorie) soarta tristă de fată bătrână, că societatea nu îmi dă cu aspiratorul, nu îmi umple frigiderul și nici nu doarme cu mine în pat.

10. N-am copii și nu cred că o sa fac curând. Motivul e foarte simplu, mi-e teamă că n-o să fiu o mamă bună. Faptul că ai aparat reproducător apt nu te califică drept mamă bună. Nici măcar faptul că ai copii nu te poate califica drept mamă bună. Sunt atâtea mame care își distrug psihic copiii, fără intenție, doar din nepricepere, că nu prea am chef să îngroș rândurile. Mi se pare ridicol că ai nevoie de permis ca să conduci o mașină dar orice tâmpit poate aduce pe lume un copil.

11. Dacă într-o zi o să mă consider aptă să fiu mamă, mi-ar plăcea să adopt un copil, să schimb un destin. Nu mi-o dați p-aia cu genele, că poate e criminal sau mai știu eu ce. Mulți criminali s-au născut din oameni cinstiți și din mulți oameni nașpa s-au născut genii. Cred că educația, atenția și dragostea pot modela personalitatea unui copil.

12. Îmi place berea. Mult de tot. Și vinul. Și cocktailurile. Nu mai sunt party girl dar recunosc că sunt multe nopți din viața mea de care îmi amintesc vag. Sunt totuși mândră că am nimerit de fiecare dată drumul spre casă. Daca aș crede în dumnezeu aș zice că m-a călăuzit dar cum cred doar în NASA și în mine, tind să cred că e meritul meu. NASA nu cred că s-a amestecat în nopțile mele de petrecere intensă. Sau mai știi?

13. Am fumat marijuana. De mai multe ori. Și mi-a plăcut. Nu mai fumez pentru că marijuana și depresia nu fac casă bună împreună. Altfel m-aș mai delecta din când în când.

14. Nu-mi plac oamenii dar nu pot să trăiesc fără ei. O să vă explic mai pe îndelete cu altă ocazie.

15. Sunt de acord cu euthanasierea câinilor vagabonzi.

16. L-am susținut pe Ponta. Acum mi-e rușine că mă reprezintă și aș fi în stare să renunț la cetățenie mâine.

17. Nu am planuri de viitor. Am viitorul plănuit până în decembrie, restul e mister. Și nu țin cu dinții de planuri, că interesele mele se schimbă des și nu îmi place să ratez oportunități. Ca să nu mai spun că în ultimii trei ani jumate am locuit în trei țări...Statornicia nu mă caracterizează, mi-e clar deja.

Cam atât, că mi-e somn. Poate fac un later edit dacă îmi mai vine ceva în minte. Observați că nu am zis nimic de sex, da? Mă scuzați dar nu mă simt prea porno azi, poate cu altă ocazie. Deci spor la dat cu pietre dacă nu sunteți toleranți cu opinii diferite de ale voastre. :) Și corectați și greșelile gramaticale, dacă tot vă apucați. Că e text scris la ceas de noapte, de mântuială și necorectat și așa îl las, pentru cei care undeva, cândva, vor avea chef să-mi caute nod în papură.

Sunday, June 15, 2014

Eu, yoga și alte sporturi

Nu știu altele cum sunt, dar mie de vreun an-doi au început să-mi atârne toate cele. N-am gene bune, n-am făcut sport la viața mea, nu știu nici măcar să merg pe bicicletă, dacă e posibil așa ceva!, și cele câteva ședințe de aerobic și pilates răsfirate de-a lungul unui deceniu și ceva nu m-au transformat în vreo gazelă. 

Că-s scundă, cu fund mare și țâțe mici știu și nu mă deranjează. La asta chiar nu am cum să lucrez. Adică aș putea să-mi pun implanturi și s-ar schimba proporțiile dar mi se pare prea mare bătaia de cap. Și oricum, recunosc că țâțele mici sunt foarte comfortabile: dorm pe burtă foarte bine, nu trebuie să port sutien că unde le pun acolo stau și știu că pot să torn zece plozi, nu vor atârna în veci. De fapt, la ora actuala sunt singurele părți ale corpului meu care nu au început migrarea la vale. Că fundul parcă vrea să spună ceva la ureche călcâielor și șoldurile și brațele îmi fâlfâie când bate vântul, de mi-e că o s-o iau frumos în zbor într-o bună zi.  

Să ne înțelegem, exagerez un pic, nu arăt atât de rău. Încă. Dar e clar că trebuie să mă apuc serios de sport, având în vedere că operațiile estetice nu intră în calculele mele. Înafară de botox, nu cred că voi apela la altceva în anii următori.

Cochetez de ceva timp cu alergatul și fitnessul în parc. Îmi place energia pe care o am după, parcă-s fumată, zău. Dar mai trebuie niște chestii pe lângă, că în Londra mai și plouă și chiar așa de sportivă nu sunt să mă duc să alerg în orice condiții meteo. Pe ploaie, se știe: pat și o carte bună. Că nu m-a făcut mama atletă, m-a făcut o mare leneșă.

Tot zic că o să mă apuc de înot. De lecții adică, că nu știu să înot. E în plan vara asta, acum caut cluburi. Apoi voi putea merge o dată pe săptămână să dau ture de bazin. Ok, aspir măcar la o tură, sinceră să fiu.  

Până una alta, ieri am fost la yoga. Și mi-am făcut abonament pe o lună ca să mă țin de treabă. Am fost la Bikram yoga (yoga într-o sală încălzită la 40 de grade), că cică e bună pentru relaxare, depresie, detoxifiere, mobilitate și slăbit. Să vedem...

Am început să mă pregătesc pentru ședința de yoga la ora 10 dimineata. Se pare că trebuie să fii foarte bine hidratat, deci cu două ore înainte de începerea ședinței trebuie să ai la bord1.5 litri de apă. Începea la 3 deci de la 10 la 1 a trebuit să beau 1.5 litri de apă. Am făcut pipi din zece în zece minute, nu mai știu de câte ori m-am dus la baie în cele trei ore. Poate calculați voi. 

Am ajuns la studio la 2.30. Până la 3 am mai făcut pipi de două ori. Apoi, în timpul ședinței, am mai băut un litru de apă. La sfârșit m-am dus direct la budă, evident. După care am intrat la duș. La dușul comun. Am făcut duș împreună cu încă niste fete/doamne. A fost prima dată când am împărțit dușul cu un grup de femei. A fost ciudat. A, și am făcut duș fierbinte. Îmi place apa fierbinte, nu contează că afară sunt 50 de grade. Eu fac dușuri fierbinți. Punct. 

După duș am mai făcut un pipi apoi am început să mă schimb. Când am făcut bagajul pentru yoga, nu mi-a trecut prin cap ca după o oră și jumătate de sport la 40 de grade nu doar maioul și pantalonii scurți vor fi fleașcă, ci și chiloții, așa că nu mi-am luat de rezervă. Și uite așa, am plecat eu de la studio într-o rochiță suavă, de vară, fără chiloți pe mine. Și bătea un vânt! Și ce m-am mai chinuit să țin de rochita mea suavă, de vară să nu o ia ascendent și să îmi lase părțile intime în văzul lumii. Că eu mi-s decentă, nici plajă fără sutien nu fac, doamne fere!

Până la urmă călătoria înapoi spre casă s-a desfășurat fără incidente nude. Ajunsă acasă, am mai făcut un pipi și m-am băgat în pat că eram frântă.

Azi m-am trezit cu febră musculară în locuri în care habar nu aveam că există mușchi și cu poftă de sport. Mi-am pus hainele speciale pentru fitness (mi le-am cumpărat nu de fițe, ci ca să nu se mai ia românii mâncători de semințe de mine, că îmbrăcată în colanți vechi și tricouri expirate păream de-a lor, cred) și am purces spre parc. După o oră și o lecuță, un pic leșinată dar foarte high, am hotărât că ajunge cu sportul pe săptămâna asta și m-am întors acasă, la starea mea naturală, cea de leneveală adică. Mâine seară mă duc iar la yoga. Doamne ajută.