Căutare

Friday, December 26, 2014

Ce făcurăți de Crăciun?

Eu înviai, ca să fiu mai cu moț decât Mesia. Când se naște el, eu revin la viață, când revine el la viață, eu sunt la meci, dacă e să luăm ultimele sărbători pascale ca punct de referință (când am fost la meci în Paris).

Am avut o toamnă agitată, tensionată, ocupată. Oribilă. M-am băgat în mai multe chestii decât puteam să duc, uitând că sunt o mică depresivă, și era să-mi fie fatal. Cu chiu, cu vai, amdus totul la capăt și acum mă relaxez.

Am avut un Crăciun de vis. Eu sunt cam Grinch, dar anul acesta nu m-a enervat risipa deenergie produsă de catralionele de lumini din centrul Londrei. Dimpotrivă. Chiar m-am plimbat fericită la ceas de seară pe Oxford Street și am făcut și poze. Nu mi s-a părut feeric, dar una peste alta, mi-a plăcut.

Am ascultat și colinde. Pe alea, vechi, în engleză, nu pe cele de jale, în română, că ideea e să renunț la antidepresive în viitorul apropiat, nu să măresc doza. Deci, cum ziceam, am ascultat și muzică specifică. Brad n-am făcut. Poate la anul. Este un pas foarte mare pentru mine, să știți.

Nu am gătit specific, în principal de lene. Mi-ar fi dat inima ghes la niște sarmale dar pur și simplu am simțit nevoia să mă refac psihic, adică să stau. Am cumpărat dulceață de vișine ca să îmi amintească de partea frumoasă a copiăriei mele și a fost foarte complicat pentru că, mă credeți sau nu, aici dulceața de vișine nu se găsește pe toate drumurile.

Am mâncat ca de obicei, legume și fructe. Și somon. Am făcut o tocană super, că așa îmi plac mie legumele, amestecate. Pun și un măr la tocana de legume, și niște vin. Și carne sau pește. Legumele nu le asortez, le pun pe cele care îmi plac mie, sau pe cele pe care le am la îndemână. În tocana de Crăciun am pus după cum urmează: ceapă roșie, usturoi, roșii, ardei gras, dovlecel, conopidă, broccoli, un măr și somon. Am servit cu gnocchi. A fost un deliciu. La prânz am mâncat avocado sfărâmat, cu sare, pe pâine prăjită. 

Ca principiu, refuz să petrec prea mult timp făcând treburi casnice. Îmi place mâncarea gătită, dar mai mult de maxim două ore refuz să stau în bucătărie. Și în nici un caz zilnic. În ce privește curățenia, am senzația că trece viața pe langă mine când dau cu aspiratorul. La sfârșitul lunii ianuarie urmează să mă mut singură și am decis să îmi iau o cleaning lady care să vină de două ori pe lună, pentru curățenie generală. Viața e prea scurtă ca s-o petreci dând cu mopul. 

În altă ordine de idei, în ziua de ajun m-am abonat la Netflix și am început glorios cu Nymphomaniac vol. II. Steaua sus răsare și eu mă uit la prostii. Păcătoasă, deh. Dar ca tanti aia din film tot nu sunt și nici n-am șanse. Semănăm un pic: amândouă depresive și cu identitățile pierdute, dar ne tratăm diferit și ne căutăm identitățile altfel. 

Ca să îmi clătesc ochii după oroarea aceea de film, m-am uitat la Iron Man 2 și la Dom Hemingway. Pe Robert Downey Jr. îl iubesc de când l-am văzut în Ally McBeal dar Jude Law a trezit ceva în mine, mai ales când în scena în care a luat-o la goană pe câmp, îmbrăcat fără haine. 

Deși m-am lăsat de seriale în august 2013, ieri am zis să mă uit la episodul pilot din Sherlock că toată lumea pe aici e cu Benedict Cumberbatch in sus, Benedict Cumberbatch în jos. Și luni am văzut Penguins în Madagascar și el e vocea lupului și mi-a plăcut. Bineînțeles că am văzut cele două sezoane disponibile pe Netflix și că m-am culcat la trei dimineața. Și uite așa, mi-am amintit de ce m-am lăsat de seriale. Că nu am măsură. 

Azi colorai (am primit o carte de colorat pentru adulți), mă uitai la documentare și la un film cu alcoolici și încercai din greu să nu dorm, ca să pot să merg la culcare la o oră normală în seara asta, că mâine vreau să mă trezesec devreme, să iau Londra la picior, că mi-e dor de ea. 

Și cam acesta îmi fu Crăciunul. Uitai să zic că m-am îndopat cu ciocolată, că pot renunța la multe în viața asta, chiar și la seriale. Dar nu la ciocolată. Și nici la cafea n-aș prea vrea să renunț.

În rest toate bune. O să vă spun și de ce a fost toamna mea așa oribilă, dar asta în următoare postare. Care cred că va fi cu ocazia zilei de 8 martie, dacă mențin ritmul ăsta. 



6 comments:

lala said...

Mi-a fost dor de tine. Te rog sa scri mai des. Astept povestea despre toamna ta.
Iti doresc sa ai un an mai bun si sa reunuti la antidepresive. Poti.

Larisa said...

Chiar ma intrebam ce se intampla cu tine, de sunt asa rare postarile pe blog :p
Un An Nou cu tot ce-ti doresti!

Anonymous said...

Un 2015 frumos si bun!
andreea

Lavinia said...

O sa incerc sa scriu mai des :) Simt ca am pierdut multe amintiri, nescriind despre lucrurile pe care le-am facut.

Lavinia said...

Lenea, bat-o vina. Un an nou fericit și tie.

Lavinia said...

Si tie la fel, Andreea.