Pages

Monday, August 27, 2018

Despre viața sexuală a altor oameni

Hai să vorbim despre sex, această îndeletnicire omenească, mai veche decât timpul, această nevoie fiziologică, cum sunt și pipi și caca, dar infinit mai plăcută decât pipi și caca.

Deși, dacă stau bine și mă gândesc, când mă țin din răsputeri  că fac pe mine atât de rău că nu mai știu nici cum mă cheamă, și în sfârșit găsesc o toaletă și aud parcă o muzică îngerească și simt o împlinire sufletească si o mulțumire atât de sublimă că aș cădea pe loc în genunchi să mă rog dacă nu aș avea mâinile ocupte, că deschid ușa cu una, în timp ce cu cealaltă îmi dau chiloții jos, aproape exultând în anticiparea fericirii care va să vină, ei bine, nu aș da senzația aia când mă așez în sfârșit pe wc și fac pipi în timp ce îmi dau ochii peste cap atât de rău că îmi văd creierul, nici pe un milion de orgasme, simultane sau consecutive.

Pauză de pipi, brb.

Bun. Deci de sex vorbeam, când m-am luat cu altele. După încercarea ratată de a defini sexul (vezi paragraful 1), hai să intrăm direct în pâine, că introducerile și categorizările nu sunt punctul meu forte.

Cu toții avem un fel de viață sexuală. Că ne iubește altcineva (una sau mai multe persoane, de același sex sau de sex opus, asta nu interesează pe nimeni) sau că ne iubim singuri (adică ne masturbăm, manual sau cu obiecte ajutătoare), nu contează, ideea e că suntem sexuali și dacă avem noroc, și activi, într-un fel sau altul.

O să sărim peste viața mea sexuală, că e complet neinteresantă, sau așa mi se pare mie, conform principiului că iarba e mai verde pe alte pajiști. Din fericire, pe lumea asta nu există numai viața mea sexuală, ci și viața sexuală a altor oameni.

Din păcate, prietenele mele au ajuns la o vârstă la care sexul a devenit mai banal decât o ciorbă de pui  gătită ieri și nu mai vorbesc despre el. Adică, sunt sigură că au vieți sexuale împlinite, dar când ai același partener de dinainte de Christos, nu prea mai are ce să se întâmple senzațional, așa că la brunch vorbim și noi de Brexit, mâncare, Tinder, cărți, filme, Trump și alte banalități.

Tot din păcate, nu mai am amici băieți, cum aveam în România, care îmi povesteau în detaliu despre viețile lor sexuale copioase. Poveștile lor parcă erau relatări de episoade psihotice, este incredibil ce cred bărbații că fac când fac sex. Absolut toți amicii mei erau staruri porno nedescoperiți, și femeile cu care făceau sex erau modele neinhibate, cu inițiativă și absolut în extaz să fie futute câte două-trei ore un număr, două-trei numere consecutive, pe masă, sub masă, pe perete, pe balcon, niciodată în pat.  Evident, toate aveau orgasm. Multiplu. De fiecare dată. Cel mai memorabil e amicul care îmi spunea că absolut toată lumea face sex în trei. Mie, personal, mi se pare că uneori și sexul în doi e prea aglomerat, dar na, există lume și lume. El a cunoscut lumea pentru care sexul în trei este cum e pentru mine să mă bag singură sub plapumă și să citesc cu orele, adică o rutină plăcută. Eu am cunoscut lumea cealaltă.

Apoi mai e viața sexuală a oamenilor din filme. Ăia care se pupă trei secunde, timp în care și nimeresc orificiul în care și intră instantaneu, ca în brînză. Și ăia care cad pe perne de zici că au făcut sex pe tavan.

Mai nou, am descoperit la serviciu viața sexuală a inculpaților. Măi frate, explică unii niște acte sexuale în așa fel, că întâi trebuie să desenez schița, să o studiez din toate unghiurile până pricep unde erau picioarele, mâinile, penisurile, ca să pot să traduc în română. O să public colecția de schițe când ies la pensie și sunt sigură că o să bat la tiraj Kama Sutra. Veniturile rezultate din vânzări vor reprezenta pensia mea specială.

Sunday, August 19, 2018

Despre dumnezeu și alte considerații astronomice


Nu cred în dumnezeu dar vreau să vă spun că dacă există dumnezeu, nu prea se pricepe la treburile astea cu viața pe pământ și ce mai are el în fișa postului. Daca dumnezeu ar fi vreun director și planeta noastră ar fi vreo companie, dumnezeu ar fi concediat și nu l-ar mai angaja nimeni niciunde, niciodată. Mici exemple din activitatea sa, de dată recentă: Trump, Brexit, Kim (nu Kardashian, deși ar trebui și ea inclusă), Dragnea, Jandarmeria Română, o lună de căldură tropicală în Londra și incendii de pădure în Suedia, Trump (îl mai zisei?). Și dacă e să o luăm la vale, în trecut, ce-mi vine repede în minte sunt Hitler și Pompei (că am văzut filmul aseară). Pe bune, dacă voi ați da-o așa în bară la voi la muncă, pe bucățica voastră, în câte nanosecunde ați fi concediați?

Am impresia că sistemul dumnezeiesc este asemănător cu statul român și dumnezeu domnește peste pământ ca un șef român peste o instituție de stat, să zicem ca doamna dăncilă peste guvern, că tot cu D începe. Cu diferența că el e etern și atotputernic și na, erorile de lucru sunt proporționale. Deci, dumnezeu stă la cafele și bârfe și joacă solitaire toată ziua și toată noaptea, că e plictisitoare și eternitatea asta, ce puii mei să faci, când nici șanse la pensie specială nu ai, că atotputernicii nu ies la pensie, că nu ar mai fi atotputernici, în pana mea, și totul se duce de râpă pe moșia lui, exact ca pe moșia doamnei dăncilă. 

Ca subiecți ai doamnei dăncilă, unii dintre noi ne-am luat tălpășița de mult, iar restul se pregătesc. Ca subiecți ai lui dumnezeu, așteptăm să vedem ce face Elon Musk cu colonizarea spațială, dar deocamdată are un tantrum, pentru care îl învinovățesc tot pe dumnezeu, dar pe de altă parte îl înțeleg. Dacă Elon duce oamenii în spațiu, dumezeu rămâne fără obiectul muncii și plictiseala o să fie de proporții atât de astronomice, că o să moară de inimă rea, cât ar fi el de nemuritor. Sau o să facă depresie și atâta i-ar mai lipsi, că bipolar e deja și aici nu mă poate contrazice nimeni, că citiți și voi ziarele.  

Și atunci dumnezeu nu numai că nu l-a ajutat pe Elon cu Tesla, dar i-a mai pus și bețe în roate, și acum Elon e supărat foc și pară și d-aia nu mai poate de colonizarea spațială. Încep să cred că pe Marte e alt dumnezeu, coleg cu al nostru la aceeași întreprindere, și ori are râcă cu al nostru, beef, cum ar zice englezul, și atunci dumnezeul Terrei nu vrea să ne ducem acolo, că ar cădea el de prost că n-a fost în stare, ori sunt pe mână, si dumnezeul de pe Marte a zis că nu vrea să ne mai prindă pe acolo, că doar ce a scăpat de noi acum câteva milioane de ani, când un strămoș al lui Elon ne-a adus pe Terra, și că nu putem să umblăm așa, brambura, de pe o planeta pe alta, făcând mizerie și nestrângând după noi, așteptând totul de-a gata de la la dumnezeii aferenți, care în toată atotputernicia lor, nu pot să țină pasul cu noi și d-aia ne lasă de izbeliște. 

Amin.