Despre viața sexuală a altor oameni

Hai să vorbim despre sex, această îndeletnicire omenească, mai veche decât timpul, această nevoie fiziologică, cum sunt și pipi și caca, dar infinit mai plăcută decât pipi și caca.

Deși, dacă stau bine și mă gândesc, când mă țin din răsputeri  că fac pe mine atât de rău că nu mai știu nici cum mă cheamă, și în sfârșit găsesc o toaletă și aud parcă o muzică îngerească și simt o împlinire sufletească si o mulțumire atât de sublimă că aș cădea pe loc în genunchi să mă rog dacă nu aș avea mâinile ocupte, că deschid ușa cu una, în timp ce cu cealaltă îmi dau chiloții jos, aproape exultând în anticiparea fericirii care va să vină, ei bine, nu aș da senzația aia când mă așez în sfârșit pe wc și fac pipi în timp ce îmi dau ochii peste cap atât de rău că îmi văd creierul, nici pe un milion de orgasme, simultane sau consecutive.

Pauză de pipi, brb.

Bun. Deci de sex vorbeam, când m-am luat cu altele. După încercarea ratată de a defini sexul (vezi paragraful 1), hai să intrăm direct în pâine, că introducerile și categorizările nu sunt punctul meu forte.

Cu toții avem un fel de viață sexuală. Că ne iubește altcineva (una sau mai multe persoane, de același sex sau de sex opus, asta nu interesează pe nimeni) sau că ne iubim singuri (adică ne masturbăm, manual sau cu obiecte ajutătoare), nu contează, ideea e că suntem sexuali și dacă avem noroc, și activi, într-un fel sau altul.

O să sărim peste viața mea sexuală, că e complet neinteresantă, sau așa mi se pare mie, conform principiului că iarba e mai verde pe alte pajiști. Din fericire, pe lumea asta nu există numai viața mea sexuală, ci și viața sexuală a altor oameni.

Din păcate, prietenele mele au ajuns la o vârstă la care sexul a devenit mai banal decât o ciorbă de pui  gătită ieri și nu mai vorbesc despre el. Adică, sunt sigură că au vieți sexuale împlinite, dar când ai același partener de dinainte de Christos, nu prea mai are ce să se întâmple senzațional, așa că la brunch vorbim și noi de Brexit, mâncare, Tinder, cărți, filme, Trump și alte banalități.

Tot din păcate, nu mai am amici băieți, cum aveam în România, care îmi povesteau în detaliu despre viețile lor sexuale copioase. Poveștile lor parcă erau relatări de episoade psihotice, este incredibil ce cred bărbații că fac când fac sex. Absolut toți amicii mei erau staruri porno nedescoperiți, și femeile cu care făceau sex erau modele neinhibate, cu inițiativă și absolut în extaz să fie futute câte două-trei ore un număr, două-trei numere consecutive, pe masă, sub masă, pe perete, pe balcon, niciodată în pat.  Evident, toate aveau orgasm. Multiplu. De fiecare dată. Cel mai memorabil e amicul care îmi spunea că absolut toată lumea face sex în trei. Mie, personal, mi se pare că uneori și sexul în doi e prea aglomerat, dar na, există lume și lume. El a cunoscut lumea pentru care sexul în trei este cum e pentru mine să mă bag singură sub plapumă și să citesc cu orele, adică o rutină plăcută. Eu am cunoscut lumea cealaltă.

Apoi mai e viața sexuală a oamenilor din filme. Ăia care se pupă trei secunde, timp în care și nimeresc orificiul în care și intră instantaneu, ca în brînză. Și ăia care cad pe perne de zici că au făcut sex pe tavan.

Mai nou, am descoperit la serviciu viața sexuală a inculpaților. Măi frate, explică unii niște acte sexuale în așa fel, că întâi trebuie să desenez schița, să o studiez din toate unghiurile până pricep unde erau picioarele, mâinile, penisurile, ca să pot să traduc în română. O să public colecția de schițe când ies la pensie și sunt sigură că o să bat la tiraj Kama Sutra. Veniturile rezultate din vânzări vor reprezenta pensia mea specială.