Spune-mi mai târziu

Spune-mi mai târziu despre tine, despre ce îți place și de ce ți-e frică. Acum vreau să mănânc o piersică, să mângâi o pisică, să visez că nu voi îmbătrâni niciodată și că mă voi îndrăgosti în fiecare zi. Poate de tine. Sau poate nu…

Îmi plac zilele fierbinți de vară când afară este galben de la prea mult soare și seara uită să mai cadă peste lume și râdem până ne ajunge lumina stelelor, pe bănci zdrențuite de alți oameni, în alte anotimpuri. Spune-mi mai târziu că iarna n-a plecat din curte și lasă-mă să ascult cum ninge și să lăcrimez tăcut cu visele plecate la o mare caldă, pe o plajă pustie…

Vrei să mă iubești când gândurile îmi sunt negre și cafeaua pe sfârșite, când îmi este dor de alte vremuri și vreau să aud glas de om drag șoptindu-mi orice. Spune-mi mai târziu că ai vrea un sandviș cu unt de arahide și dulceață de căpșuni sau să nu mai fiu tristă sau să port o eșarfă roșie când afară plouă cu soare.

Mereu, mâine fac ce nu am făcut  azi, mereu,  mereu mâine este cea mai frumoasă zi pentru că mâine se poate întâmpla tot ceea ce nu s-a întâmplat până acum. Mâine totul este posibil și mâine sunt invincibilă. Spune-mi mai târziu că nu există mâine, că ieri a trecut și că azi este tot ce avem...