Căutare

Tuesday, February 12, 2013

Alexander Balanescu la Craiova


Azi l-am cunoscut pe Alexander Balanescu. Dacă ar trebui să îl descriu într-un singur cuvânt, aş spune că Alexander Balanescu este un om senin. În mai multe cuvinte, Alexander Balanescu este un om calm, relaxat, pare împăcat cu el însuşi şi cu lumea întreagă şi emană energia omului care îşi trăieşte visul, care face exact ceea ce trebuie să facă, care şi-a găsit rostul, menirea, drumul. Sunt atât de rari oamenii aceştia. De câte ori îmi iese câte unul în cale, îl privesc cu drag, cu invidie şi cu speranţa că într-o bună zi voi avea şi eu lumina asta potolită în ochi, liniştea asta preţioasă pe faţă.

Dar cine este Alexander Balanescu? Pe scurt, este un compozitor şi un violonist de avangardă de origine română, stabilit la Londra. În anul 1987 a fondat Balanescu Quartet, devenind celebru pe plan internaţional datorită originalităţii compoziţiilor sale şi a stilului interpretativ. Cvartetul îmbină în mod eclectic genuri extrem de diferite, muzica promovată fiind deosebit de accesibilă publicului larg. Balanescu Quartet a realizat mai multe albume de studio. Alexander Balanescu a compus, printre altele, muzica de film pentru producţia regizorului american Philip Haas, Angels and Insects dar şi pentru pelicula regizorului român Cătălin Mitulescu, Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii.

Nu am ştiut de existenţa lui Balanescu până acum câteva săptămâni, când Alin mi-a spus despre concertul său de Filarmonica Oltenia, din 13 februarie. Mi-a trimis şi câteva link-uri să mă edific şi sincer, mi-a luat doiar trei-patru melodii ca să devin fană. 

Azi am fost la conferinţa de presă şi nu am intenţionat să îl întreb nimic. Am vrut doar să-l ascult vorbind. Vorbeşte molcom şi egal, poate pentru că îi este greu să aleagă cuvintele, după mulţi de ani de locuit în străinătate. Întrebarea arzătoare a jurnaliştilor a fost cum de a ajuns să cânte la Filarmonica Oltenia. O întrebare justă, având în vedere că la Craiova nu se întâmplă aproape niciodată nimic şi că în general, marile nume nu prea poposesc pe la noi prin urbe.

Se pare că meritul îi aparţine noului manager, Vlad Drăgulescu, care a ştiut ce să îi propună şi cum să îi propună lui Balanescu. Ca să-l citez pe artist “colaborarea aceasta are doar început, încă nu are un sfârşit”. Se pare că în mai urmează un nou concert şi pentru toamnă, Alexander Balanescu pregăteşte o compoziţie nouă în care să îi implice pe membrii orchestrei ca solişti.

De asemenea este posibil să îl vedem şi în cadrul festivalului Maria Tănase, se poartă deja discuţii în acest sens. Ar fi o colaborare mai mult decât potrivită, având în vedere că Maria Tănase, pe care o descrie ca fiind “o voce mare a secolului XX, uluitoare, cu o arie de exprimare vocală de la cabaret la operă”,  este o influenţă puternică în muzica lui Balanescu, acesta dedicându-i marii cântăreţe un întreg album, Maria T.,  apărut în 2005. Spectacolul Maria T. este descris de Balanescu ca fiind un spectacol multimedia, realizat cu ajutorul lui Klaus Obermaier, care a prelucrat imaginile găsite de Balanescu la studiorile din Buftea,  inspirându-se puternic şi din estetica folclorului românesc.

Alexander Balanescu este un exemplu edificator al creativităţii în exil, când dorul de casă se preschimbă în artă, când actul artistic este singura cale care te mai poate duce acasă.  De aceea creaţiile sale au puternice rădăcini româneşti şi aşa cum spune el, spectacolele susţinute în România sunt fireşti, pentru că îşi doreşte o reconectare la cultura românească, după aproape douăzeci de ani de absenţă.

Sunt cunoscute colaborările sale cu Ada Milea, despre care ne-a povestit cu căldură, în cuvinte puţine şi frumoase.  Spune că de la Ada a învăţat să lucreze muzică şi text, ceea ce îi este de mare folos în spectacolele sale de teatru şi a promis că va încerca să ne aducă la Craiova unul dintre spectacolele lor. Noi aştepăm cu drag.

Apropo de teatru, începând de luna aceasta, îl puteţi vedea pe Alexander Balanescu la Bucureşti, în Însemnărileunui nebun după Gogol. Citez din Observator cultural: "În Însemnările unui nebun de N.V. Gogol, respectînd pînă la veneraţie textul, Alexandru Bălănescu a acceptat să fie alter ego-ul lui Marius Manole, încercînd să îi dea cît mai bine replica, atît muzical, cît şi vorbit. Iar actorul şi-a construit un text uneori atît de... cîntat, încît ritmul vorbirii, chiar şi cel al răsuflării urmăreau cu exactitate ritmul muzicii." 

Am plecat de la conferinţa de presă entuziasmată, nerăbdătoare să vină mâine mai repede, să merg la concert, să văd cum sună Bach-ul lui, hotărâtă să ascult din nou Maria Tănase, să văd ce e cu Enescu, pentru că Balanescu îl consideră un geniu muzical, situat în imediata apropiere a lui Mozart. Şi îl cred. Dar vreau să învăţ mai multe. Pentru că asta face Alexander Balanescu, atrage publicul tânăr spre muzica "grea". făcând-o accesibilă prin interpretarea sa originală şi modernă, dorinţa lui fiind să educe muzical copiii, adolescenţii, tinerii în general pentru că ei reprezintă publicul de mâine.

Este o iniţiativă generoasă şi de succes până acum, în Bucureşti, cel puţin. Sunt curioasă ce impact va avea această premieră la Craiova, premieră care pentru Balanescu înseamnă, după spusele lui, mai mult o ocazie de a face cunoştinţă cu orchestra Filarmonicii Oltenia. Va interpreta din Bach, pe care îl consideră “un jazzman al timpurilor sale” şi câteva compoziţii proprii.

Eu una, abia aştept. Până una alta, vă las cu Alexander Balanescu şi muza lui, Maria T. 


LATER EDIT:

Aseară am fost la concert. Un solo de vioară. Nu am mai ascultat niciodată un solo de vioară. Habar nu aveam că o vioară poate să scoată atâtea sunete minunate. Am plecat de la concert cu sufletul mai liniştit şi cu zâmbetul pe buze.

Au fost locuri goale în sală, deşi biletul a fost 15 lei. Sâmbata trecută am fost într-un club unde intrarea a fost tot 15 lei. A fost plin. Nu înţeleg, dar în sfârşit...

Balanescu a ieşit pentru bis. În timp ce el cânta, mulţi tineri părăseau sala. Mi s-a părut un gest de imensă lipsă de politeţe. Nu comentez, sunt doar tristă că tânăra generaţie duce lipsa unor repere esenţiale.