Căutare

Thursday, July 11, 2013

Londra

Beau o vodka orange și vă scriu de pe canapeaua mea din Kingsbury, după o zi de plimbare pe Baker Street și pe Oxford Street și de lenevit în Hyde Park, cu căștile în urechi și gândurile departe. Spre seară, am poposit oleacă în Trafalgar Square, unde, pe un ecran se transmitea în direct de la Royal Opera House un spectacol de operă. Nu știu care, ceva de Puccini, foarte, foarte frumos. 

Da, m-am mutat la Londra. Am ajuns aici vinerea trecută, la ceas de seară, după așa de multe ore, de parcă veneam de la New Delhi, nu de la Craiova. M-am mutat aici că a fost de-a dreptul musai, că zău dacă mai aveam ce să scriu pe blog. Adică, pentru voi am făcut-o, ca să știți. La Craiova nu mi se mai întâmpla nimic, devenise costisitor să plec toată ziua bună ziua în niște vacanțe, doar că să pățesc chestii pe care să vi le povestesc. The things I do for you, măi oameni buni, măi!

Nu, nu am job aici și nu, nu știu dacă o să rămân aici. Asta mă întreabă toată lumea, deci bănuiesc că v-au trecut și vouă întrebările astea prin cap. Părerea mea e că omul nu-i copac, să stea doar într-un loc. Lumea asta e mare și numai bună de cutreierat. O să mă vântur toată viața de colo colo, vă promit și îmi promit. La Londra nu știu cât stau, probabil până îmi vine altă idee. Sau până mă primește Canada. Om vedea. Până una alta stau, mă plimb, îi gătesc surorii mai mici și imi caut job. Orice fel de job. Sincer, mi-ar plăcea să fiu chelneriță o vreme. N-am fost niciodată chelneriță, mi se pare foarte mișto ca și experiență. I know, I know, nu-s zdravănă la cap, nu mă mai certați!

Cel mai mult îmi place la Londra că pot să mă duc în parc și să mă întind pe iarbă fără să am grija rahaților de câine. Sincer. E așa o voluptate imensă să te poți așeza liniștit pe iarbă! Și îmi plac oamenii. Îmi primul rând, pentru că sunt frumoși. Și nu vorbesc din punct de vedere fizic. Sunt frumoși că nu sunt încruntați, că zâmbesc, că zic sorry și thanks tot timpul, că se îmbracă în culori turbate, că își poartă hainele cu relaxare, fără să fie copleșiți de povara brandurilor, că sunt ei, că își văd de treaba lor și nu se uită unii după alții etc. Apoi îmi plac pentru că sunt de toate felurile. De toate culorile și religiile, îmbrăcați tradițional sau glamorous sau rock sau ciudat. Îmi place diversitatea de mor pentru că într-un oraș așa de cosmopolit simt că am și eu loc. Nu se uită nimeni la mine dacă merg pe stradă și cânt în timp ce ascult muzică, de exemplu. Trec neobservată, nu exist în marea asta de oameni care mai de care mai altfel decât celălalt. 

Toate ca toate, dar mâine fac o săptămână de când sunt aici și încă nu mi s-a întâmplat nimic senzațional. Asta dacă nu luați în calcul că de vreo trei zile am păduchi și că pe o stradă oarecare, puțin circulată, am dat nas în nas cu un tip pe care l-am cunoscut când am vizitat Londra în 2011. Lumea e mică și la Londra, bag seama. Dar a fost ok, a dat o bere băiatul, oricum mă cam plictiseam.

Ei, cam atât de pe canapeaua mea din Kingsbury. Până una alta, nu uitați să live, love, laugh, dragii mei. Eu una, asta mi-am setat ca planuri de prezent și de viitor. See ya!