Căutare

Monday, November 4, 2013

Weekendul meu, un fel de Turnul Babel

Joi

M-am dat jos din pat cu noaptea în cap și am purces spre Heathrow. Vă rog să notați că nu am precizat că m-am și trezit. Doar m-am dat jos din pat. Am ajuns la terminalul 1 cu 45 de minute întârziere și cu amintiri neclare despre cele două ore petrecute în metrou. De la aeroport trebuia să o iau pe prietena mea nemțoaică însă până la urmă m-a luat ea pe mine (că eu n-o vedeam de somn) și prietenul ei a găsit ieșirea. Eram atât de adormită că dacă închideam ochii un minut, începeam să visez. 

După încă o oră de mers cu metroul și de povestit cu nemțoaica (vorba vine, ea vorbea și eu încercam să nu adorm) am ajuns în Camden Town să luăm micul dejun. Stupoare de partea nemțească! Nu am făcut rezervări??? Nu știu unde mergem???? Am spus sincer că eu speram să ne plimbăm oleacă pe high road (adică pe drumul mare) și să intrăm unde ni se pare că arată drăguț. Partea nemțească a fost dezolată. Dar n-a avut încotro. Dezolarea a durat cinci minute până am găsit un pub frumos decorat de Halloween, cu papa bun și cafea din belșug. 

Părea că încep să-mi revin după un mic dejun tipic englezesc (colesterol cât cuprinde) și două căni de cafea. Am făcut poze, am râs, prietenul nemțoaicei a încercat să-mi explice cu ce se ocupă dar după ce a pronunțat cuvântul inginer n-am mai fost atentă și am propus să revenim la mine, nu că aș face chestii mai interesante, dar măcar înțelege toată lumea ce fac. Ne-am plimbat. Am mai băut cafea. Iar ne-am plimbat. Apoi ura și la gară, că ei de fapt erau în drum spre York unde un suedez lua de nevastă o englezoaică, pentru a trăi fericiți până la adânci bătrâneți la Bruxelles. Sau măcar până se relochează. Apoi pot trăi fericiți altundeva. Partea de cancan a fost că mirii au cerut bani în loc de cadou. Dar nu cash, ci transfer bancar. Nunțile contemporane sunt din ce în ce mai emoționante, după cum vedeți. La nunta mea o să iau POS, să facă invitații plata cu cardul, ca la restaurant. 

Am ajuns acasă pe extraordinar de multe cărări din cauza a 38.5 grade temperatură, m-am băgat în pat, am anulat întâlnirea cu băiatul cel frumos și am dormit dusă până a doua zi.

Vineri

Ziua a decurs alene, cu mine ocupată cu treburi casnice, gen să-mi vopsesc cosițele încărunțite de vreme etc. Neinteresant. 

La ceas de seară m-am întâlnit cu băiatul cel frumos și cu un prieten de-ai lui, să mergem la o petrecere de Halloween, într-un club din Mayfair. Intrăm noi în club, mai mulți bărbați decât femei. Mult mai mulți. Fir-ar să fie, exact când eram însoțită, ca să vedeți cum e viața asta. Ei, și cum ne vânturam noi prin club, iaca apare un june prim tot numai zâmbete și începe să vorbească cu al meu. Am crezut că-s prieteni din copilărie, așa exulta junele când l-a văzut pe al meu. Ei fiind înalți și muzica fiind tare, nu prea auzeam ce-și zic. Nici nu eram prea atentă, sinceră să fiu, că ochisem barul și deja analizam sticlele. Și cum analizam eu așa, cu sârg, dacă nu mă smucește frumosul meu de umeri, de am crezut că vrea să mă ia în brațe și alta nu, simultan spunându-i partenerului de conversație "no, I am not gay". După care mi-a tras o pupătură apăsată și edificatoare. 

În următorul minut, cu amabilitatea unui chelner, am priceput și noi cum stă treaba. Clubul confirmase rezervări pentru două petreceri: o petrecere de Halloween și o petrecere gay. Fuck this shit, mi-am zis în sinea mea. Acum trebuie să mă țin și la bărbați, să nu îmi asalteze feciorul, nu numai la femei. Până la urmă am hotărât să-l las să aibă grijă de el singur, și eu să stau la bar și să beau ceva. A fost amuzant. Un rus s-a îndrăgostit de el. A venit la el cu vopsea, să-l întrebe dacă vrea să se vopsească pe față. Al meu n-a vrut și i-am zis rusului că vreau eu. La care rusul mi-a zis să mă duc să întreb organizatorii, că aia e vopseaua lui de acasă. Apoi i-a adus alui meu o mască de fantomă de pirat or something, că nu era accesorizat în spiritul Halloweenului, apoi i-a adus și niște sushi, pe care l-am mâncat eu, i-a făcut poze, ce mai, pe care parte se întorcea al meu, rusul era acolo. Superb!

Pentru că sushi ăla mai mult m-a ațâțat, am plecat cu anturajul meu la un restaurant spaniol să ne încărcăm spiritual cu niște tapas și sangria. Pe drum am purtat masca de fantomă de pirat și cum vedeam un om că-și vede de ale lui mai liniștit, cum îi săream în cale urlând. Unii au râs, unii m-ar fi pocnit, noi ne-am distrat. De murit, n-a murit nimeni. Cel puțin nu pe loc. 

Sâmbătă

Am stat naibilui acasă, că al meu vroia în club din ăla până în zori dar am considerat că-s too old for this shit. S-a dus cu un prieten elvețian, venit special la Londra pentru petrecerea cu pricina. I-am lăsat în plata domnului să se ducă singuri, ca băieții, să se uite și ei liniștiți după funduri și țâțe, că eu mai aveam și treabă. Gen să văd un film, două, să mănânc ciocolata pe care mi-a adus-o nemțoaica, să beau un pahar cu vin și să mă culc la maxim ora 23, ca orice femeie de vârsta mea care se respectă.

Duminică

Ne-am dus noi doi, ca doi porumbei, la London Bridge, să mâncăm tocăniță catalană și să bem vin fiert, apoi ne-am dus la Tate Modern unde am stat mai mult pe la toaletă, că nu știu ce ne-au pus ăia în tocănița catalană, apoi ne-am întâlnit cu prietenul lui elvețian și cu niște prietene tot de-ale lui, franțuzoaice. După o bere și două căni de vin fiert mi s-a activat și mie franceza, la timp să-l prind pe al meu că vroia să se dea de 30 de ani în fața fetelor. Și l-am dat de gol chiar în franceză. E bun alcoolul pentru limbi străine, zău. Ce atâtea meditații! O băută cu un nativ și gata limba! Elvețianul mi-a povestit de sora lui, care o dată pe an, călătorește două zile cu trenul până la Vișeul de Sus, unde face voluntariat. Franțuzoaicele mi-au povestit de cât de frumos e la Paris, așa că acum deja planific un weekend franțuzesc, pentru că merit.

Când am ajuns acasă, puhoi de lumânări, am crezut că și-au deschis ai mei biserică pe persoană fizică în absența mea. Dar nu, sărbătoreau Diwali, anul nou indian. Cică dacă aprinzi lumânări, vin banii puhoi peste tine. La câte lumânări au fost la noi, cred că deja trebuie să ne cumpărăm o bancă, că n-o să avem unde să ne ținem bogățiile ce or să vină.

Și cu asta, basta!

P.S. Mâine se împlinesc patru luni de când sunt la Londra. Mult înainte, zic, că tare îmi mai priește. Voi ce ziceți? 

3 comments:

cotos said...

Citind povestile tale, mi se face dor de Londra :) Abia astept sa imi duc consoarta pana acolo. Am atatea sa ii arat :)

mironamitache.net said...

Cat mai multe inainte! Chiar iti prieste. Mai ca ma faci sa ma enervez ca-s maritata! :))))

dana said...

Multe înainte zic și eu! Și cu spor de povestit și la alții :)