Căutare

Tuesday, August 26, 2014

Niște englezi mi-au dat casa în grijă, am dormit într-un container și am văzut Thriller Live

Când stau, stau dar și când nu stau, nu stau deloc!

Să o luăm cronologic. Mai întâi am avut grijă de o casă, casa familiei la care lucrez, adică. Au fost în vacanță și am hotărât noi toți că ar fi bine să stea cineva acolo în absența lor, să nu creadă infractorii că e târlă fără stăpân. Și m-am sacrificat eu, biata de mine.

Am dormit în camera matrimonială, în patul matrimonial. În primele trei zile nu m-am mișcat de acolo. Patul ăla, cu pernele și plapuma umplute cu puf de gâscă sunt tot ce-mi lipsește mie în viață. Pat identic nu îmi pot lua, că e cât dormitorul meu de mare (mai bine zis de mic), dar o să pun ban pe ban să îmi iau perne și plapumă, că tare fericită mă fac. Somnul a fost somn, profund și frumos, nu am mai visat o grămadă de bâzdâganii. Nu v-am spus ce vise am? Ba că a fost Terra invadată de extratereștrii și eu m-am combinat cu unul dintre ei, ba că am fost într-o călătorie cu fostul meu iubit tunisian și ca una-două lua pe cineva la bătaie urlând: eu sunt de la Călărași și vă omor cu mâna mea! Deci sunteți de acord că am nevoie de pene de gâscă, da?

Patul visurilor mele

După ce m-am vânturat o săptămâna prin căsoiul cel gol, a trebuit să dorm într-un fel de cameră de hotel. Să vă explic.

În Londra este o chestie mișto, numită Box Park pop up mall, amenajat în containere de transport. Baruri, restaurante, magazine, toate în containere. Este unul dintre locurile mele preferate, datorită unui restaurant cu specialități din Caraibe și cocktailuri colorate, unde mă duc din când în când să mă răsfăț culinar.



Hotelul The Hoxton din Londra a făcut o campanie de promovare foarte faină. A închiriat unul dintre spațiile de la parter pentru două săptămâni și l-a amenajat frumos și vintage, în stilul caracteristic hotelului.

Asa a arătat containerul după intervenția hotelului The Hoxton

Apoi au invitat zece persoane să petreacă câte 21 de ore acolo. Am avut noroc chior și am fost și eu printre cei zece. Am fost foarte mândră de mine: un american, australieni, englezi și eu, Lavinia de la Craiova.



Au fost și sponsori, așa că am putut să comandăm cina, să ne alegem un vin iar a doua zi am mers la cafeneaua de peste drum pentru micul dejun și la gogoseria de lângă pentru un mic răsfăț. O firmă de cosmetice ne-a lăsat niște plăsuțe cu de-ale dușului.

Am dormit singură, dar până târziu în noapte au stat cu mine la taină doi prieteni.



Până să vină ei am citit.



Sau mai bine zis, am încercat. Tot intrau oameni peste mine să mă întrebe diverse gen: ce faci aici? aici locuiești? cum ai închiriat camera asta? pot să vin cu câțiva prieteni mai târziu, să facem o petrecere? ai voie să ieși de aici? etc etc etc.

Vă dați seama cât de mult am putut să râd, nu?

Am scris niște articole pe blogul în engleză, referitoare la experiență, dacă sunteți curioși.

Sâmbătă aș fi avut un program fain. Trebuia să iau prânzul cu niște prieteni apoi să mergem să vedem Thriller Live. Am întârziat o oră și un sfert așa că bye bye prânz (am mâncat un hot dog pe drum) și abia am avut timp pentru un pahar cu vin până să trebuiască să mergem la spectacol.

La Thriller m-am emoționat din cap până în picioare, m-au trecut toți fiorii și aproape că mi-au dat lacrimile. Am fost o mare fană Michael în copilărie și încă mă mișcă muzica lui. E muzică fără vârstă si multe melodii au mesaje puternice care după ani și ani, tot te pun pe gânduri.

Au fost patru Michaeli, printre care și o fată și o turmă de dansatori și dansatoare. Fizic vorbind, mi-au plăcut doi băieți și o fată. Oi fi fost eu emoționată, dar după băieți frumoși tot mă uit. Și fete, dacă sunt spectaculoase.

După musical ne-am făcut praf cu trei carafe de cocktailuri apoi ne-am dus în  Shoreditch, la Urban Food Festival. Am mâncat pui peruan, am băut bere Corona și am mâncat un desert portughez. Ceilalți s-au înfruptat cu burgeri coreeni care arătau bestial, dar m-am abținut. Am făcut abuz de alcool și mâncare nesănătoasă în ultimele zile. Trebuie să revin la normal: alcool minim spre deloc, fructe, legume, proteine și cât mai puțin carbohidrați.

Duminică am luat Londra la picior de una singură, să fac poze și să documentez un articol pe care îl aveam în lucru. A fost frumos. Îmi era dor să cutreier muzee și străzi doar eu cu mine. Am poftit la un burger de la Shake Shak dar m-am abținut și am mâncat sushi. Apoi m-am oprit la o ciocolaterie, Hotel Chocolat, și mi-am făcut puțin de cap.



Acum stau iar. De două zile, mai precis. Citesc și scriu. Am făcut mișto de o blogeriță englezoaică pe blogul meu în engleză și mi-a sărit audiența în aer. De la 20 de cititori pe zi am ajuns la 350-400. Acum contemplu statisticile și nu-mi vine să cred. Visam la un număr mare de cititori britanici dar nu mă așteptam să apară peste noapte și acum nu prea știu ce să fac cu ei. Cred că trebuie să scriu zilnic articole stil pamflet, că se pare că asta e cheia succesului meu.