Căutare

Tuesday, May 1, 2018

"Viața la statul român sub regimul PSD" - fragment de carte


"Nu știu cum au dat alții concursuri pe la diverse instituții ale statului, dar eu, când am dat concurs, am crezut că Directorul m-a dus cu vorba. 

Eram nouă în lumea pilelor, nu știam cum se face. Credeam că o să îmi dea subiectele rezolvate să le învăț pe dinafară, sau măcar că o să îmi spună ce să învăț. În schimb, Directorul mi-a pus în brațe un maldăr de legi și tot ce mi-a zis a fost că o să dau concurs pentru un post de conservator cu studii superioare de scurtă durată, chestie care habar nu aveam ce înseamnă. A trebuit să caut pe google, să aflu ce înseamnă Conservator la un muzeu și apoi să citesc zecile alea de foi, să văd ce ar fi important de știut ca și Conservator. Am făcut o selecție și m-am pus pe învățat.

Ar fi fost imposibil să învăț totul perfect, era mult, și nu mai aveam nici antrenament la învățat texte pe dinafară, în dulcele stil clasic și tâmpit al școlii românești, așa că am sperat cu toată ființa mea amărâtă și disperată că materialul selectat de mine o să fie în mare parte și cel selectat de comisia de concurs de la muzeu.

Doar ce îmi dădusem demisia de la agenția de turism și îi dădusem cu obrăznicie peste nas unei notărițe celebre din Craiova, care se oferise să mă angajeze pe fabuloasa sumă de 700 de lei pe lună. O mizerie de salariu, mai puțin ca la muzeu chiar, cu diferența că ea, celebra notăriță, le muncea pe angajatele ei ca pe animale de tras în jug, pe același salariu ca si cel oferit mie, în timp ce ea și iubitul interlop cu interdicție de circulație în Uniunea Europeană, plecau în vacanțe exorbitante, de sute de milioane de lei pe an. Știam clar acest lucru, că doar fusesem agentul lor de turism.


În același timp eram cu inima îndoită. Mi s-a părut ciudat că Directorul nu mi-a spus ceva mai concret. Ca să o spun pe șleau, mă așteptam să nu trebuiască să învăț, având pile la cel mai înalt nivel și postul acela fiindu-mi dedicat, după cum mă asigurase Directorul. Adică, tocmai asta era ideea, nu? Să nu fie nevoie să faci eforturi, că dacă ai pile, ai locul asigurat.

Noroc că eram fată isteață și cu mintea antrenată de la munca la privat. Am învățat perfect vreo două legi și pe restul le-am citit de câteva ori, sufficient cât să pot să încropesc niște fraze coerente despre ele, dacă ar fi fost cazul.  Eram tracasată și sătulă. O voce mica îmi tot șoptea în creierul meu atrofiat de oboseală că am fost proastă că mi-am dat demisia, că o să iasă totul prost, că o să ajung pe drumuri. Dar am mers mai departe. Înapoi chiar nu puteam să merg, închisesem toate ușile și toate portițele posibile.

A venit și ziua concursului. Nu am dormit toată noaptea de emoții, abia mă țineam pe picioare când mm ajuns la muzeu cu noaptea în cap. Am așteptat puțin pe un hol întunecat și care miroasea a vechi și a ceva chimic, apoi m-au băgat în sală și…șoc și groază. Am crezut că o să vomit și o să mă prăbușesc simultan. Mai erau și alte persoane la concurs, printre care un domn care lucra în muzeu. Mi-a venit să plâng mai întâi, să mă bag sub masa aceea imensă și să plâng mult, să îmi smulg părul din cap și să plâng până nu mai am lacrimi, apoi să îmi iau catrafusele și să plec val vârtej, trântind toate ușile din drumul meu. Eram acum sigură că fusesem fraierită. Cât am putut să fiu de proastă! . Cum am putut eu să cred că Directorul, un om cu care mă știam vag, îmi va da un loc de muncă la stat gratis, când se știe că posturile costă bani. Doar încercasem să fiu profesoară cu ani în urmă, paștele mă-sii! Evident că el nu ar fi cerut nimic concret, ar fi însemnat să se autoincrimineze dacă ar fi cerut șpagă!! Eu ar fi trebuit să mă gândesc să ofer ceva, o sumă de bani, un cadou consistent. “Proastoooo!” am țipat eu la mine în gândul meu, în timp ce făceam eforturi supraomenești să îmi țin lacrimile în gât."


Vă mulțumesc că ați citit. Pe măsură ce scriu voi mai publica fragmente, parte a unei campanii de ațâțare :)

Dacă vreți să îmi fiți de ajutor, să știți că orice distribuire pe paginile de social media contează, la fel și comentariile voastre, chiar și negative :) 

Cartea va fi publicată gratuit, în format ebook, pe Amazon, dar dacă situația materială vă permite, puteți contribui financiar la acest proiect, făcând o donație

Mulțumesc.


2 comments:

Laura said...

Offf... Am dat titularizarea de cateva ori, am luat note peste si sapte (deci note cu care ma puteam titulariza), m-am trezit predand ,,iubirea de intelepciune" la dracu' in praznic in timp ce altii predau in oras cu note sub 5. F--k!

Laura said...

Stiu despre ce vorbesti.