Pages

Wednesday, October 17, 2012

Suzi și bărbatul visurilor ei


De când se ştie, Suzi îşi doreşte un bărbat adevărat. Un bărbat care să ştie ce vrea şi dacă se poate, să ştie ce vrea şi Suzi, că ei nu-i e prea clar. Să fie stăpân pe el şi să încerce să fie stăpân şi pe Suzi, eventual. N-o să reuşească, dar intenţia va conta şi va fi apreciată maxim de Suzi. Un bărbat atât de hotărât, încât hotărârea lui să o hotărască şi pe Suzi, instantaneu. Vrea un bărbat ca un zmeu. Mai ştiţi poveştile cu zmei de când eram noi mici, când arunca zmeul buzduganul, şi muierea îi aşternea masa şi apoi stătea drepţi până îi dădea zmeul permisiune de loc repaus? Ei, Suzi îşi dă seama că vrea prea mult, treburile cu aşternutul mesei şi statul drepţi în faţa bărbatului sunt de-a dreptul science-fiction, este evident pentru oricine a auzit vag de Suzi. Dar măcar să-i bată inima mai tare, când aude cheia în uşă, asta e o fantezie realizabilă, crede ea.  Şi dacă este posibil, să simtă c-o ia mama dracu dintr-o singură privire de-ale lui, atunci când vorbeşte mult şi prost, de exemplu.

Cineva i-a recomandat să caute la un penitenciar ce îşi doreşte ea. Dar la penitenciar sunt mai degrabă bărbaţi care cerşesc atenţie, prin faptele reprobabile comise, deci bărbaţi slabi, nu bărbaţi puternici, cum îi trebuie lui Suzi. Mă rog, părerea ei. Să ne înţelegem, ea are nevoie de un bărbat trecut prin viaţă, învăţat cu greul. Pe când, la penitenciar, pune-te masă, ridică-te masă. Unde este greul aici? O sa creadă că şi la Suzi acasă e la fel. Şi nu e chiar aşa. Chiar deloc. Şi mai ales, lui Suzi îi trebuie un bărbat gata traumatizat, ca să nu se mai simtă ea vinovată, că a mai defectat încă unul. Are deja suficienţi pe conştiinţă. Viaţa cu Suzi nu este uşoară, deci dacă vii la Suzi direct de la mămica din puf și ca să schimbi un bec trebuie să dai căutare pe google, să vezi cum se face, nu este bine pentru tine. Şi probabil nu va mai fi bine pentru tine prea curând, decât poate cu multă, multă terapie. Și post. Și rugăciune.

Aşa că a început să facă o listă. Penitenciarul, cum am zis, a ieşit din discuţie. Pînă la urmă s-a hotărât că nişte bărbaţi cum îi plac ei, ar putea fi unii care au făcut vreun război. Dar nu ca soldaţi, că aia au sigur sindrom post-traumatic, nu se încadrează, că doar are și ea propriile ei probleme psihice. Cetăţeni din ţări care au trecut prin război, ar fi un target potrivit pentru Suzi. Şi poate, cetăţeni care erau copii în perioada războiului. Copiii care n-au crescut jucându-se fără griji, ci au crescut prin adăposturi anti-bombardament, având grijă de fraţii mai mici, drămuind mâncarea şi apa cu vecinii şi rudele etc etc au şanse mai mari să devină adulţi puternici, stăpâni pe ei înşişi, crede Suzi.   

De exemplu, dacă Suzi ar vrea, să zicem,  un bărbat la vreo 40 de ani, care să fi avut cam între 10 şi 15 ani în timpul războiului, rezultă că îi trebuie un război pe la 1980 şi ceva. Caută repede pe internet şi evrika, război cu aproape 20.000 de victime în Liban, în 1982! Acesta e războiul  care îi trebuie ei. Libanezii sunt si chipeşi ei, de fel. Poate găseşte şi un musulman, că ăştia sunt mai stricţi, aşa. Un musulman are şanse mai mari s-o pună pe Suzi cu botul pe labe. Sau măcar să încerce. Cum am mai spus, Suzi apreciază din toată inima ei orice intenţie de dominare, cât de mică, venită din partea unui bărbat care face asta pentru că așa e el, și nu pentru că e inconștient.

Deci îi trebuie un libanez la vreo 40 de ani, care a copilărit în Beirut. Sau…stai, că mai e o variantă! Se pare că Israelul a declarat război Libanului, că avea o problemă cu palestinienii refugiaţi acolo, după ocuparea Palestinei. Da, la asta nu se gândise…Un refugiat…Ăştia trebuie să fie bărbaţi şi mai adevăraţi! Crescuţi prin tabere, mutându-se de colo, colo, nu este uşor. Adică, să luăm de exemplu, un băiat, de vreo 8-10 ani aşa. Ocupă israelienii Palestina, rămâne fără ţară. Să zicem că se refugiază în Liban. Stă liniştit o vreme, dar nu prea confortabil. Nu cred că e prea plăcut să trăieşti într-o tabără de refugiaţi. Trăieşti cu restricţii, în umilinţă, şi practic nu ai un loc pe care să-l numeşti „acasă”. Suzi nici nu-şi poate imagina cum e să nu ai ţara ta. Să vină cineva şi să îţi ia ia ţara, pur şi simplu. Ca şi cum ar intra cineva peste tine în casă şi te-ar da afară, spunându-ţi: „Pleacă, acum locuiesc eu aici.” Tu pleci, găseşti un prieten care să te găzduiască, aşa cum palestienienii au găsit Libanul, şi atunci, cel care te-a dat afară din casă se supără că ai găsit adăpost şi vine şi omoară gazda omenoasă.  Şi tu trebuie să pleci iar. Da, poate că un refugiat palestinian în Liban, în perioada războiului din 1982, este şi mai bărbat decât un libanez. Şi, antropologic vorbind,  nici palestinienii nu-s urâţi, dacă stă să se gândească bine….

Suzi este mulţumită de planul ei. Are toate coordonatele, acum este gata să înceapă căutarea. Şi dacă nici aşa nu găseşte, au mai fost şi genociduri pe lumea asta, cutremure, inundatii, catastrofe nucleare și altele. Undeva, pe  lumea asta, trebuie să fie un bărbat atât de obișnuit cu greul, încât Suzi să i se pară un mare premiu, un loz câștigător. Viaţa nu a fost nicicând uşoară pe planeta Pământ, iar ea este foarte deschisă la comunicarea interculturală, după cum vedeţi. Să îi urăm succes, zic…

14 comments:

Anonymous said...

Doamne Doamne :))
inseamna ca si ea este un soi de catastrofa asemanatoare tsunami-urilor, tornadelor, razboaielor si etc. daca doar un barbat gata trecut prin greu ii poate face data :))

Si cum toate uraganele au nume de femei, poate va veni unul in Romanica cu numele de Suzi :))

Bun tare articolul :)

Lavinia said...

Oh daaa, e data dracu Suzi asta:)))

Anonymous said...

Să încerce cu un iugoslav, sârb de preferat dacă e să mă iau după o prietenă :-D

Lavinia said...

Sigur, trec pe lista si lista ramane deschisa, desigur:)))

Anonymous said...

Să nu uit și explicația pentru cei mai tineri și mai puțin pasionați de istorie:


Războaiele Iugoslave au fost o serie de conflicte violente în teritoriul fostei Republicii Socialiste Federative a Iugoslaviei (RSFI), care a avut loc între 1991 și 2001. Războaiele iugoslave pot fi considerate două serii de războaie succesive care au afectat toate cele șase foste republici iugoslave. Acestea au fost descrise ca fiind conflicte etnice între cetățenii din fosta Iugoslavie, mai ales dintre sârbii pe de o parte și croații, bosniacii și albanezii pe de altă; de asemenea și dintre bosniacii și croații din Bosnia și Herțegovina și macedonenii și albanezii din Macedonia.


-- „Războaiele Iugoslave”. Wikipedia. (emfaza îmi aparține)

Lavinia said...
This comment has been removed by the author.
Lavinia said...

Mersi, chiar vroiam sa caut ceva despre razboaiele astea. Nu ca as fi tanara, doar putin ignoranta la istorie. Incerc sa remediez problema, tousi:)

Anonymous said...

Eu-s praf la istorie, chit că n-am fost vreodată în situația de a învăța vreo poezie de-a lui Eminescu :-) Acum m-a salvat faptul că am trăit acele evenimente. Îmi aduc aminte cum ai noștri parlamentari s-au grăbit să dea voie avioanelor NATO să utilizeze spațiul nostru aerian pentru a-i bombarda pe sârbi și cum americanii au bombardat din greșeală ambasada Chinei (ăsta cred c-a fost un antrenament pentru 9/11 :-))). De războiul cu slovenii habar n-am avut până ieri. Nu degeaba se spune că omul cât trăiește învăță.

P.S. Tu nu știi că tinerețea e în suflet^H^H^H^H^H^Hspirit și nu în trup? :-)

Lavinia said...

Imi amintesc ca am cunoscut un bosniac prin 2000 asa si era foarte inrait din cauza razboiului. Era plin de ura, i se vedea in privire si in fiecare gest. Incepea sa-mi povesteasca despre razboi si dupa cinci minute il sufoca ura, incepea sa injure, isi pierdea coerenta. Nu a dus niciodata o poveste pana la capat si eu mereu ma intristam in prezenta lui. Avea o energie neagtiva atat de pregnanta, parca o puteam atinge, daca vroiam. In alta ordine de idei, ce-i cu grupurile alea? Am dat click dar nu pricep:) A, si in suflet voi fi vesnic tanara, e singura chestie cu adevarat importanta pe care o am de facut in viata asta:)

Anonymous said...

Dacă nu mă înșel, bosniacii sunt ăia care i-au acuzat pe sârbi de tot felul de crime de război, deci te cred și eu că n-avea chef de război.

Mi-era mie teamă că va fi mai greu de digerat glumița. Cel mai ușor mod de a vedea ce face e să dai în Windows, Start - Run (ori să apeși tasta Windows + R), să dai click pe caseta de text care apare și să apeși tastele s, u, f, l, e, t, Control+H de șase ori, s, p, i, r, i, t. În principiu merge să faci chestia asta cu orice program care așteaptă să bagi un text cu condiția ca Control+H să nu fie vreun shorcut. De exemplu în Notepad, Wordpad, Word și multe alte programe e shortcut-ul pentru search & replace, iar în Firefox pentru history (scuzați englezismele).

Acum și explicația. Sunt curios dacă o să se înțeleagă ceva :-) Atunci când tu apeși o tastă, programul primește un caracter. Dacă acel caracter e o literă, o cifră sau vreun simbol, programul îl va afișa întocmai pe ecran. Dacă e spațiu, atunci va muta un pic cursorul la dreapta fără a desena ceva pe ecran. Dacă e Enter, va muta cursorul pe linia următoare (din nou fără a desena ceva). Dacă e backspace, caracterul din stânga cursorului va fi șters.

În anii '70 însă nu oricine avea monitor și în locul său se utiliza o imprimantă. Spațiu și Enter sunt ușor de reprezentat pe hârtie, muți capul de scriere al imprimantei un pic mai la dreapta, respectiv în jos, dar backspace e mai problematic. Dacă muți capul de scriere în stânga, după aia când vei scrie altceva, te vei suprapune peste textul anterior și va ieși un talmeș-balmeș. De exemplu dacă apeși ?, backspace, !, va ieși ceva de genul . Având în vedere că backspace poate fi generat și apăsând Control+H, soluția aleasă de unele programe a fost să afișeze (tipărească) secvența ^H. Aplicând asta la exemplul anterior, vei vedea pe hârtie ?^H!. Din varii motive, se poate întâmpla să vezi chestia și pe ecran, nu doar pe hârtie. THE END

De ce am șters suflet și l-am înlocuit cu spirit? Pentru că dacă am remarcat eu bine, dădeai de înțeles printr-un comentariu că n-ai fi prea religioasă :-)

Lavinia said...

Pare complicat, dar voi încerca asta într-o pauză de masă:))) Da, nu sunt religioasă şi deja am nişte lezaţi pe aici pe blog care mă ameninţă cu pierderea de cititori şi cu flăcările iadului:))))

Anonymous said...

Să știi că dacă se lasă cu vreun accident la locul de muncă (înecat cu mâncare de exemplu), eu nu-s responsabil :-))) De indivizii ăia nu știu ce să zic, nu e ca și cum blogul ăsta ar fi lectură obligatorie precum alde Eminescu, Sadoveanu șamd :-))) Fiecare citește ce-i poftește inima.

Lavinia said...

Da, chiar am aruncat un ochi pe programa de bac, m-am gândit că m-au băgat ăştia pe listă:)))

Cristian said...

Uite ca inca mai traiesti, deci nu trebuie sa-mi fac mustrari de constiinta (sper ca e cu nr-ul corect de i) :-)))
P.S. Salutari de peste mari si tari.