Eu când am ajuns la Toronto am fost deosebit de fascinată de diversitatea culturală, mai ales de bărbații diverși cultural. Recunosc. Și cum am un master in comunicare interculturală, am zis că e cazul să îmi testez cunoștințele, să văd și eu ce am înțeles din doi ani de studii aprofundate!
La prima petrecere la care am fost, erau așa, vreo două sute de oameni din vreo treizeci de țări. Mă uitam la bărbații aia divers colorați, de parcă eram un copil în magazinul de boamboane, știam că am voie doar o bomboană și nu mă puteam hotărî de care. Și când am șezut eu la masă cu un indonezian, un venezuelean si un sri-lankez (cum naiba le zice la ăștia, că n-am găsit pe google?) și au decretat ei trei că eu sunt exotică, că de, româncele nu-s pe toate drumurile la Toronto, am hotărât că trebuie să exploatez această nouă trăsătură a mea, la care neam din neamul meu n-a visat. Adică, mă înțelegeți...din tata de la Plenița și mama de la Șimnic, am ieșit eu, exotica Lavinia. Nu râdeți, că așa e...au zis bărbații ăia cafenii din țările calde, adică experți în exotism, da? Nu vă băgați unde nu vă pricepeți, zic.
Am plecat acasă hotărâtă să mă organizez puțin. Mai precis, să-mi fac o listă de priorități. Adică de rase, ați înțeles voi. Am luat-o prin eliminare: ce n-am eu la Craiova? Am pe dracu la Craiova, numai olteni. Nu că ei n-ar fi buni dar parcă ziceau cercetătorii că dacă nu diversificăm ADN-ul, distrugem rasa. Cum nu îmi doresc să se stingă oltenii de pe fața pământului, mi-am pus capete de listă un asiatic și un sud american. Chiar mi se pare că o olteancă face o pereche bună cu un sud american. Avem sânge iute cu sânge caliente. Ce ar putea să meargă prost aici? Cu asiaticii nu știu cum iese combinația, am zis că văd eu. Rețineți, întreg demersul a fost planificat în pur scopuri antropologice și genetice.
Într-o zi cu caniculă (da, există și la Toronto, sunt vreo trei pe an și se declară stare de alertă de gradul 0 sau ceva de genul) mi-am găsit asiaticul. Măi, era frumos de pica, ptiu pe el, culmea, mai era și înalt și cică era și actor. Mi-a explicat că vine de la filmări, mi-a arătat și scenariul cu atâta aroganță, ziceai că avusese în fișa postului din ziua respectivă cel puțin o scenă de sex cu Angelina.
Din păcate, pentru el bineînțeles, nu m-am putut concentra prea tare la el în ziua aia. Era cald, mă înțelegeți. Și eram la un festival jamaican, unde erau, logic, mulți jamaicani. și aveam jamaicani la mai multe poziții de pe lista mea. Glumesc, normal. A, și aia cu căldura am băgat-o așa, să par meteo sensibilă, dar de fapt jamaicanii au fost motivul pentru care nu m-am putut concentra la asiatic. Ei erau mulți, el unul singur, știți și voi cum e.
La a doua întâlnire cu asiaticul avem următoarea conversație:
El: De unde ești?
Eu: Din România, ți-am mai spus!
El: Adică din ce oraș din România?
Eu: Ei, că dacă îți spun, tu știi!
El: Ia să vedem.
Eu: Du-te dragă, nu e faimos. E pe lângă București.
El: Cum se numește?
Eu: Of, doamne! Craiova se numește! Na! Ai auzit de el?
El: Vorbești serios? Fosta mea prietenă e din Craiova. Stătea pe lângă McDonald's. Nu știu care dintre ele, n-am fost.
Eu: Stai liniștit că n-avem decât unul.
Ce ziceți de asta? Eu mă credeam o pionieră într-ale amestecării genelor oltenești cu cele asiatice (e singura mea șansă ca să îmi iasă un copil bun la mate, m-am gândit eu mult) când colo, s-a mai găsit una înaintea mea. Nasol. Eu chiar aspiram la statuie. Un bust acolo, consideram că merit. Nu m-aș fi întins la ecvestră, chiar nu.
Mă rog, ca să nu vă mai țin în suspans, vă mărturisesc că da, m-am întâlnit ceva timp cu asiaticul dar nu, nu pot confirma sau infirma zvonurile cu privire la dimensiunile intime. Nu am ajuns până acolo, pentru că mă seca de energie cu actoria lui. Da, frate (vere am zice noi aici in Oltenia) ok, îți trăiești visul. Wow. Super. Sunt mișcată, chiar sunt. Mereu mi-a plăcut energia oamenilor care își trăiesc visul, vorbesc serios acum. Dar nu îmi arunca visul tău în ochi mereu: când mănânc, când beau bere, când te pup. Dă-l în mă-sa de vis, pe bune. Mai trăiește-l și în sinea ta, din când în când, că faci prea multă gălăgie.
Să vă dau numai un exemplu.Mă sună într-o zi:
-Ce faci?
-Bine. Îmi caut nişte cizme.
-Am venit din British Columbia, de la filmări. Am filmat cu Jason Priestly.
-Cine-i ala?
-Nu ştii cine e Jason???
-Dacă nu e Antonio Banderas, nu, nu ştiu.
-E Brandon! Din Beverly Hills!
-A, ok atunci...
-Ne vedem şi noi?
-Da, vino la magazinul ăsta, unde sunt eu. Plec în vreo zece minute. Ajungi până atunci?
-Da, sunt destul de aproape.
Peste zece minute am plecat, că eu chiar trebuia să-mi cumpăr nişte cizme, nu puteam să stau după fiţele de artist al mileniului ale asiaticului. Până să ajung la următorul magazin cu cizme am oprit puţin şi la un magazin de rochiţe. Sună asiaticul:
- Nu te găsesc.
- Păi depinde unde mă cauţi.
- Am ajuns la magazin.
- A, păi am plecat. Ai zis că ajungi în 10 minute. Acum o juma de oră. Doar nu era să stau după tine.
- Unde eşti?
- La magazinul de rochiţe.
- Nu te mişca de acolo!
Nu m-am mişcat că aveam multe rochiţe de probat. A ajuns arogantul, care m-a luat la trei păzeşte de urgenţă.
- Adică eu alerg după tine prin Toronto?
- Dragă, când vei mulţumi pentru Oscar, o să mă pot lăuda la lume că mă alergai prin Toronto şi nu mă lăsai să-mi cumpăr cizme!
- Acum ma iei la mişto? Puteam să fiu la o bere cu Jason acum. Dar am ales să-mi petrec ziua cu tine.
-Care Jason?
-Ţi-am mai spus! Brandon!
-A, păi zi aşa. Nu mi se pare aşa pierdere. Doar nu e Dylan!
Şi uite aşa, din fason în fason, asiaticul m-a pierdut. Îmi mai trimite mesaje din când în când că vine la Braşov, să mă întâlnesc cu el. Pe acolo nu mă fugărise.
Pe scurt si despre latino lover. Mi-am găsit un mexican. În vâltoarea amorului lui pentru mine, s-a apucat să înveţe despre România. A învăţat regiunile istorice (Ţonciu, mare vedetă naţională nu le ştie) şi s-a prins că eu sunt olteancă. A căutat despre olteni şi a concluzionat că oltenii sunt cam ca mexicanii, aşa. Deci nu au greşit băieţii ăia când m-au proclamat exotică, da? A zis şi mexicanul.
Încă o chestie, indiferent de naţie, eu le dau mămăligă. E un test. Nu le place mămăliga, sunt morţi pentru mine. Le-aş da şi sarmale, dar mi-e lene să fac. Mexicanul a învăţat să-şi facă singur mămăligă. O mănâncă cu brânză, cu smântână şi cu pâine. Nu mai comentaţi, e un fel exotic de a mânca mămăliga.
48 comments:
Ai o viata ca in romanele lui Danielle Steel (cel putin asa sunau conversatiile tale cu asiaticul, numai ca in romane ai fi ramas casatorita cu el :D) ceea ce e foarte bine..
Ma bucur sa vad ca oltencele noastre au o viata asa frumoasa ... Felicitari..:)
Acum mă cam plictisesc, trăiesc mai mult din amintiri, dar bine ca am multe, ma mai ţin câţiva ani, până emigrez în Canada:))))
m-am amuzat cu asiaticul...
dar inafara de faptul ca esti olteanca nu le mai zici nimic despre Romania? :))
Le mai dau si mamaliga:)))) Am noroc ca invata singuri, nu trebuie sa ma mai deranjez eu. Uite aici ce a inteles un canadian despre Romania dupa un search pe google: http://www.ana-lavinia.blogspot.ro/2011/09/canadian-ryan-about-romania.html
Poi domle.. oltenii sunt exotici si pentru romani, d-apoi pentru asiatici :) Oltenii si noi, moldovenii, sunt priviti ca niste curiozitati :)
superb :)) mie nu-mi plac increzutii. cat despre canada stiu ca acolo sunt exagerat de multi asiatici. cel putin asa am vazut pe youtube pe anumite canale.
pe brendon si eu il stiu doar dupa brendon... si nu oricare.. daca nu zici si beverly hills tot in ceata sunt.
ma bucur ca ai mai scris ceva sa ma amuz si eu :)
Eu aveam o poza cu Brendon asta lipita pe televizor cand eram mic. Un abtibild din ala de la gume...
Da, zici ca suntem din dosarele X:)
Canada este o țară de emigranți, în principiu, deci sunt toate neamurile pământului acolo.Toronto este unul dintre cele mai cosmopolite orașe ale lumii, se estimează că în Toronto sunt vorbite în jur de 100 de limbi. Asiaticii sunt ei numeroși de fel, oriunde s-ar duce par mulți:))Asiaticul meu, de fapt, era canadian, născut în Canada din părinți emigrați. Dar eu îi aveam clasificați după origine, nu după naționalitate:) Am întâlnit și canadieni/canadience care habar nu mai aveau din ce neamuri se trageau, că erau a cincea, a șasea generatie acolo.
Cred ca si el avea, ca prea ii era drag ca respira acelasi aer cu el:))) uite, daca tot mi-am amintit intamplarea, o sa iau de pe torente episodul in care joaca ei doi ca doi porumbei, sa vad si eu domne, ce opera de arta a iesit din aceasta colaborare cu care m-a stresat pe mine cateva saptamani. O sa va anunt:))
aoleu mamaliga :)))))
mie nu imi place mamaliga :)
dar sa stii fata draga, ai o viata de best seller! Belea! te felicit :*
P.S. si mie tot Dylan imi placea :))))))
Hahaha, mie imi place si lor nu stiu daca le place, eu le dau, oricum:))) Momentan am o viata deosebit de plictisitoare la Craiova. De 11 luni de cand m-am intors, nu mi s-a mai intamplat absolut nimic. Incerc sa remediez...
Si eu am avut in Londra prientea chineza,negresa si o indianca...:) E bine sa fi mai diversificat...
Toate ca toate dar finalul m-a dat gata ... trebuie sa incerc si eu mamaliga cu paine :D Dar te rog sa-l intrebi daca e mai buna calda, sau rece :)
In alta ordine de idei, nu pierzi timpul ... :D
Un experiment foarte... exotic :D Sa intelegem ca mexicanul a ramas in topul preferintelor tale? :)
@Taraboste
am mai intalnit faza asta cu mamaliga si paine, sunt unii care nu pot manca fara paine nimic (probabil doar ciocolata, si nici aia)
si sa stii ca toti actorii au ifose de-astea. li se urca celebritatea la cap. n-ai vazut-o pe madona cum iese la restaurante cu sacul pe cap? :)) lasa-i incolo de actori cu celebritatea lor inchipuita cu tot.
"Am pe dracu la Craiova, numai olteni. Nu că ei n-ar fi buni dar parcă ziceau cercetătorii că dacă nu diversificăm ADN-ul, distrugem rasa."
Contribui la globalizare şi la îmbogăţirea culturală reciprocă: taco şi burrito cu zaibăr, mici cu tequila, sarmale făcute în wok...
~Nautilus
acuma am vazut motto-ul blogului tau... f tare :)) macar e o certitudine
Ce dragut! Mie mi se pare ca incepi sa fii mai tolerant daca interactionezi cu oameni din culturi diferite. Parerea mea:)
o l-am ales pe criterii de ochi oblici (ce superficiala sunt!)Actoria a venit la pachet cu ochii oblici. Pe mine nu ma intereseaza unde lucreaza oamenii, am alte repere dupa care ii judec. Asta mi-a scos el ochii cu meseria lui, ca daca nu spune el, n-as fi aflat in veci. Nu l-as fi intrebat cu ce se ocupa pana in noaptea nuntii:))) Chiar am stat cu un canadian 6 luni. Vreo 4 luni am stiut doar ca lucreaza la Kraft si ca-mi aduce ciocolata. Putea sa fie si stergator de praf la Kraft, daca imi aducea ciocolata si era dragut cu mine, mie imi era de ajuns. Acum, nu stiu ce sa zic, daca toti actorii sunt asa. Mai aveam niste prieteni acolo, aveau o formatie, destul de cunoscuta pe plan local. Erau foarte modesti si de treaba. Nu prea cataloghez oamenii asa, la gramada, dar poate ca ai dreptate:)
Nu-i place mamaliga rece:))))
A fost singurul care a invatat sa faca mamaliga. Chiar mi-a trimis mesaj zilele trecute, ca face mamaliga pentru niste prieteni:))) Prima data cand a mancat si-a pus status pe FB: Me gusta mucho mamaliga. Sau ceva de genul:)))))
Da, tot ce fac, fac pentru omenire:)))
Da, m-au ponegrit credinciosii dupa ce i-am scris lui Papa :)) http://ana-lavinia.blogspot.ro/2012/07/scrisoare-catre-papa.html Unii m-au si sters din lista de prieteni pe FB. Ce sa fac daca eu cred in NASA si nu in dumnezeu? :)))
:))) Buna aia cu Dylan :)))
:| .. m'am spart cand l'am auzit pe ala de muma padurii :))))
Si aia ca Fat Frumos e un fel de Batman e misto:)))
Mie imi placea de Dylan mult si de Brian un pic, asa. Oricum nici pe ei nu stiu cum ii cheama in realitate:)))
Buna asta :))
Eu sper ca e de bine. Ne scot vorbe rele altii, ca-s invidiosi :)
Cine ne critica, nu ne intelege:)
Asiatii astia sunt peste tot :)))
Poti sa incerci sa vezi daca le place si puiul fript talhareste cu mujdei.
Le-am dat pui cu usturoi dar nu știu dacă l-am fript tâlhărește, că nu știu ce e aia:) Dar le-a plăcut.
Da, sunt mulți rău:)
Bun! M-am amuzat si-n seara asta. Fata draga, a faci sa iubesc oltenii! :))
Da, da, iubeste-ne ca suntem iubibili:))))
esti iubibila? :)))
Hahaha, daaaa, nu ti-e clar?:)))))))))))
Si ce mai astepti? Pune mana pe mexican! Un barbat care este dispus sa gateasca, sa isi piarda timpul in bucatarie, nu trebuie ratat sub nici o forma, indiferent de nationalitatea pe care o are. Este o rara avis. :))
Eu am fost norocoasa la capitolul asta. Am avut parte de barbati care nu s-au temut de bucatarie. Si eu gatesc, ce-i drept, dar eu nu arat tot ce pot din prima:))) Ca daca le arati ca esti buna in bucatarie, nu te mai scot de acolo, doamne fereste:)))) Oricum, pentru mine nu e un criteriu, ca slava domnului, pentru zilele in care ti-e lene sa gatesti exista livrare la domiciliu. Traim timpuri in care pizza vine mai repede ca ambulanta:))))
ha ha ha! exotico! sa stii ca arabii au sangele si mai fierbinte in ce priveste femeile. :D
Sincer, mie nu mi s-a parut:)))))))
sinucide-te
mai bine sa moara dusmanii:)
Dincolo de subiectul tău, care e savuros, crede-mă că reuşeşti să ne ridici colţul buzelor cât ai zice....asiatic. Ador mămăliga şi testul tău mi se pare excelent. Chiar vrei să emigrezi în Canada sau era asa...o vorbă doar?
Post a Comment