Căutare

Monday, March 11, 2013

Ce năzbâtii a mai făcut Lavinia (adică eu)

Cred că v-am mai povestit, eu am fost deosebit de cuminte în adolescență. Nu am fumat, nu am băut, nu am fost punkistă, depechistă, metalistă, rockeriță. Mai fugeam ocazional de acasă pe la vreo petrecere și mă pupam cu băieți. Și cam atât. Am reușit chiar să fiu și virgină până la 20 de ani (doamne, cât timp am pierdut!) iar prima dată m-am îmbătat pe la 20 și ceva de ani, într-un club. Îmi amintesc că m-am urcat pe o masă să dansez, spre disperarea prietenului meu de atunci, care se ruga de mine: "Hai, fată, să mergem dracu' acasă. Îți dau drumul la TV pe MTV și dansezi pe masa din bucătărie cât vrei."

În anii care au urmat, am recuperat. Pot să spun că am făcut tot ce mi-a trecut prin cap. Nu regret că nu am făcut năzbâtiile la adolescență pentru că făcându-le după vârsta de 20 de ani, le-am făcut cu cap. În sensul că am știut exact în ce mă bag, am putut anticipa consecințele și am putut să fiu pregătită pentru ele. Ceea ce doresc tuturor tinerilor. Faceți tot ce vreți, dar să știți ce faceți, este foarte important.

Și tocmai când credeam că nu prea mai am ce pozne să fac la venerabila vârstă de 32 de ani, să știți că săptămâna trecută era să plec cu douzeci de metaliști în turneu. Doar că eram în convalescență și nu m-am riscat la un drum lung cu autocarul. Pentru că la drum cu douăzeci de metaliști, problema mea e confortul, ca să ne înțelegem, da?

Acum să vă spun cum am ajuns eu acolo. Nu am nici o treabă cu muzica asta, mi se pare doar zgomot. Dar am un prieten care e manager de turnee de genul ăsta, el însuși foarte metal așa și cântăreț într-o trupă de trash metal parcă, nu că aș știi care e diferența, specific doar în cazul în care știți voi. Și dacă tot s-a nimerit prin România, am zis să mă duc să mai stăm și noi de taină. Evenimentul se petrecea la Slatina, apropo.

A fost mai distractiv decât am crezut c-o să fie. Băieții din trupe au fost amabili și respectuoși, erau bestii doar pe scenă. Am stat așa și m-am gândit că muzica aia ar fi frumoasă dacă nu ar lătra ăia. Adică partea instrumentală e chiar mișto, dar după aia urcă ăștia pe scenă (ei oameni normali de altfel) și încep să urle, să li se bulbuce ochii în cap, să li se umfle venele, de credeam că o să le fie fatal.

Se pare că acest concert a fost un mare eveniment, că formația cap de afiș e sculă pe basculă în America. Eu iar am plecat cu temele nefăcute și nu am știut cu cine beau bere. Nu e prima dată si probabil nici ultima. Sper doar ca daca ajung vreodată să beau bere cu Brad Pitt, să îmi dau seama de asta înainte să ajung acasă.

Pentru că nu am fost interesată de muzică și prietenul meu mai avea și treabă, că doar era la serviciu, am căscat gura la public, un obicei de-al meu. Foarte puțini erau fani adevărați, marea majoritate erau acolo că era eveniment monden și puii mei, nici în Craiova nu ai ce face sâmbăta seara, darămite în Slatina. Erau deosebit de multe piți buclate și pe tocuri cui și mulți băieți de cartier care își tot băgau și își scoteau. La un moment dat eram singură la masă și un fel de pește local care mânca alune vărsate dintr-o pungă de plastic, a încercat să mă convingă să îl las să plaseze 3-4 fete la masa mea, că văzuse el că se perindă străini e acolo. M-am gândit să le fac o surpriză băieților, dar am considerat că nu de fete duc ei lipsă în turnee. A fost simpatic un tip care a venit să invite băieții la masa lui să fumeze iarbă, că săracii metaliști, n-au și ei iarbă, micuții bieți. Am fost pe punctul să-l pocnesc pe un țăran care îi lua pe băieți să facă poze cu ei și le punea coarne. Parcă și vedeam cum le pune pe Facebook cu comentarii gen: "seara în care mi-am bătut joc de fraierii ăia de metaliști faimoși". Nu l-am pocnit că el avea vreo doi metri și eu am doar vreun metru juma, cu indulgență. Plus că el era beat și eu nu. Dar am vrut, zău că am vrut. Mi-a fost dat să văd și un nou exemplar, hipsterul-metalist, cu blugii negri ridicaţi doar până la jumătatea bucilor și fără chiloți. Adevărul e că oricum și hipsterii și metaliștii au părul mai mare, și în funcție de ocazie, doar schimbă cărarea. Foarte tare.

Cireașa de pe tort a fost un tip cu păr slinos, cu moacă așa, mai de tractorist, mort de beat, care vine la masă și le zice băieților: "Hello. I am your fan. My name is Dorel." Era să cad sub masă, și nu de la alcool. Metaliștii că de ce râd, că să le zic și lor, dar cum naiba să traduc Dorel în engleză?

Pentru că masa noastră era mai restrasă și destul de aproape de scenă, membrii formaţiilor se schimbau de haine chiar acolo, în fața ochilor mei feciorelnici. Deci am văzut și dedesupturile metalului internaţional, cum ar veni. 

Am dat o tură și prin autocarul cu care au cutreierat artiștii Europa. Ce s-a întâmplat în acel autocar, rămâne în acel autocar, cel puțin până îmi dă cineva tag pe Facebook. Dar n-or fi așa tâmpiți. Sper. După care, pe la 12, asemeni Cenușeresei, am părăsit petrecerea, recuperată fiind de niște prieteni care, după ce au văzut afișul evenimentului, au zis să nu mă lase totuși acolo. 

Iniţial, eu m-am gândit că ar fi trebuit să plec totuşi cu metaliştii. Nu de alta, dar poate fac vreun copil roacker din ăsta înrăit și când o fi la apogeu să pot să-i zic: băi, lasă vrăjeala, că mă-ta a fost în turneu cu 20 de roackeri adevărați, cărora tu le asculți cd-urile acum, nu  mă sperii tu pe mine.După care, m-am gândit că oricum nu are de unde să  știe viitorul meu fiu roacker înrăit, dacă am fost sau nu în turneu. Pot să-i torn și o minciună, la nevoie. Deci am plecat acasă. Nu de alta, dar vă zisei, mă simțeam rău. Şi nici nu am vrut să-mi stric reputaţia în Slatina.