Căutare

Saturday, March 9, 2013

Și să revenim la mine...

Nu am mai scris ceva de pe 18 februarie cred. Nu că n-am scris pe blog, n-am mai scris deloc. Nici notițe, nu am lucrat nici la roman. De fapt, nu că nu am scris, dar n-am făcut nimic. M-am simțit atât de rău, cum nu cred că m-am mai simțit vreodată. Nu știu cum e să mori, dar în ultimele săptămâni am văzut cum este să nu trăiești. Doamne fere, zău așa.

Acum sunt mai bine, încă nu sunt în formă maximă dar se știe, iarba rea nu piere. Deci, adevărat aproape am înviat. Stați pe fază pentru noua Lavinia, varianta îmbunătățită (nu, nu mi-am pus implanturi).

Deși bolnavă, dar tot am pus-o de o mică extravaganță, că nu se putea, doar mă știți. La prostii sunt prima, chiar și muribundă. Vă povestesc mâine-poimâine, dacă e...

Așa, ca o mică bârfă, am aflat că un fost gagic de-al meu o să escaladeze Kilimanjaro. Și e foarte bine, că alpiniști nu aveam pe listă. Îmi amintesc de relația noastră, care s-a desfășurat la Toronto, când eu mă duceam la brunch-uri și băgam în mine de parcă nu mai exista mâine, în timp ce el se antrena pentru maratoane și alte chestii și eram foarte mândră de el și spuneam la lume cu gura plină de carbohidrați că prietenul meu e la antrenament. Bine, el de fel e calculatorist, dar mă rog. 

Și ca o bârfă și mai mică, un alt tip din trecutul meu amoros și tumultos, de data asta din Londra, dar de neam indian, se însoară. Căsătorie aranjată de părinți, după tradiția indiană. Se pare că după ce m-a cunoscut pe mine s-a hotărât să nu mai riște și să meargă pe mâna lu' mă-sa :) 

Și în sfârșit, dacă știți unde se emit aceste certificate, să mă anunțați. Stau și la coadă, pe bune!