Pages

Saturday, March 9, 2013

Și să revenim la mine...

Nu am mai scris ceva de pe 18 februarie cred. Nu că n-am scris pe blog, n-am mai scris deloc. Nici notițe, nu am lucrat nici la roman. De fapt, nu că nu am scris, dar n-am făcut nimic. M-am simțit atât de rău, cum nu cred că m-am mai simțit vreodată. Nu știu cum e să mori, dar în ultimele săptămâni am văzut cum este să nu trăiești. Doamne fere, zău așa.

Acum sunt mai bine, încă nu sunt în formă maximă dar se știe, iarba rea nu piere. Deci, adevărat aproape am înviat. Stați pe fază pentru noua Lavinia, varianta îmbunătățită (nu, nu mi-am pus implanturi).

Deși bolnavă, dar tot am pus-o de o mică extravaganță, că nu se putea, doar mă știți. La prostii sunt prima, chiar și muribundă. Vă povestesc mâine-poimâine, dacă e...

Așa, ca o mică bârfă, am aflat că un fost gagic de-al meu o să escaladeze Kilimanjaro. Și e foarte bine, că alpiniști nu aveam pe listă. Îmi amintesc de relația noastră, care s-a desfășurat la Toronto, când eu mă duceam la brunch-uri și băgam în mine de parcă nu mai exista mâine, în timp ce el se antrena pentru maratoane și alte chestii și eram foarte mândră de el și spuneam la lume cu gura plină de carbohidrați că prietenul meu e la antrenament. Bine, el de fel e calculatorist, dar mă rog. 

Și ca o bârfă și mai mică, un alt tip din trecutul meu amoros și tumultos, de data asta din Londra, dar de neam indian, se însoară. Căsătorie aranjată de părinți, după tradiția indiană. Se pare că după ce m-a cunoscut pe mine s-a hotărât să nu mai riște și să meargă pe mâna lu' mă-sa :) 

Și în sfârșit, dacă știți unde se emit aceste certificate, să mă anunțați. Stau și la coadă, pe bune!




16 comments:

vienela said...

Sper sa nu ajunga baiatul meu pe aici. Tocmai am povestit despre nebunia lui cu alpinismul. Nu mai pomenesc despre faptul ca intr-o perioada ma intreba daca i-am cerut si lui acordul, atunci cand l-am botezat. Un asemenea certificat ar fi distractie maxima pentru el. :))
Bine ai revenit!

amiralul said...

excelenta poza =)) ma, tu ai ceva cu biserica si nu vrei sa ne spui =)) iti doresc o primavara cat mai frumoasa, la fel de frumoasa ca tine mai bine zis :) insanatosire grabnica

bucuros said...

daca te duceai te intalneai poate si tu cu doamne doamne :)
ce ii ziceai?

Cuvânta said...

Lasă că apare și masculul de la capătul tunelului și pt tine! Ăla care o te escaladeze mai ceva ca pe vulcanii noroioși :))
Eu mă pregătesc să-mi schimb confesiunea, însă adevărul este că dacă nu aveam cu cine, preferam desbotezarea :D

mihaela said...

Te pot ajuta eu cu certificatul ala, am calculator, imprimanta si dau pe dinafara de putere neinvestita in mine de Doamne Doamne :P

cotos said...

Am fost ospatar in Londra la o nunta din asta de indieni..Incredibil cate mi-a fost dat sa vad acolo...

Lavinia said...

Bine te-am regasit. Bine ca nu vrea sa faca parasutism. Nu stiu cum as reactiona daca mi-ar zice viitorul meu copil ca vrea sa se arunce in gol:))

Lavinia said...

Ma, am multe cu biserica si spun la toata lumea:)))) Mersi frumos.

Lavinia said...

In primul rand, daca as muri si as ajunge in rai as fi foarte dezamgita, pentru ca eu chiar m-am straduit pana acum sa ajung unde e cald si bine:))) In al doilea rand, daca sa zicem ca ajung la doamne doamne, nu-mi fac probleme ca nu gasesc ce sa-i zic. Numai sa nu stranute, ca atunci chiar ca ma lasa fara replica. Cum sa-i zici lu dumnezeu "doamne ajuta?" :))))

Lavinia said...

In viata mea nu cred ca va fi permanent acelasi mascul. Ma plictisesc repede:)))) Dar fiecare, in felul lui e special:))) La ce confesiune treci?

Lavinia said...

Te roooogggggggggggggggggg:)))) Mersiiiii. Jur ca il pun in rama!

Lavinia said...

Indienii din Londra sunt de doua feluri. Cei bogati si in acelasi timp educati dupa norme ceva mai europene, plecati la studii (facultatea sau masterul in Londra costa enorm) si cei saraci, plecati sa munceasca la negru. Cei saraci sunt si cei foarte traditionalisti. Culmea e ca tipul de care vorbeam e educat, are un job super dar l-au dezamgit femeile :)))) Asa ca a apelat la familie sa-l ajute sa termine cu celibatul. Nuntile indiene imi plac. Sora-mea are iubit indian si sper din suflet sa faca nunta traditionala in India, sa ma dau si eu in stamba pe acolo:)))

Adriana said...

Bine ca ai revenit... dar ce treaba are faptul ca te-ai simtit rau cu dezbotezarea?

Lavinia said...

Mersi. Absolut nicio legatura intre dezbotezare si boala, absolut nici o legatura intre dezbotezare, boala şi fostii gagici. E postare, sa-i zicem eclectica, ca să nu-i zicem haotica:)))))

coolnewz said...

da, frate (sau ma rog, soro), indienii astia sunt o continua sursa de uimire. Deci aveam unul, om cu scoala, ba chiar si cu doctorat, si l-am descusut intr-o seara asa, cam ce idei de viitor are el. Pai mai vroia sa stea 3-4 ani in Elvetia (unde eram la vremea aia), dupa care sa se intoarca in satul lui si sa-si cumpere un Kalashnikov! Si nu pot sa-ti descriu ce serios era!

Lavinia said...

Deh, oameni si oameni. Sunt destui români care muncesc prin tari straine ca sa isi faca vila cu lift la ei in sat, sa isi parcheze o limuzina pe ulita, sa isi cumpere pistol si sa fie interlopi la ei in comuna. Ca tot vorbeam de surse de uimire:)